1. [DEX '09] MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
2. [MDA2] mărgări vi [At: TEODORESCU, P. P. 80 / Pzi: ~resc / E: drr mărgărit] (Pop; d. copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (8).
3. [DLRLC] MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori. Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.
4. [DOOM 3] mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, 3 pl. mărgărește, imperf. 1 mărgăream; conj. prez. 1 sg. să mărgăresc, 3 să mărgărească
5. [DOOM 2] mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 să mărgărească
6. [DGS] mărgări vb. IV. intr. (pop.) 1 (bot.; despre copaci) v. înflori. 2 fig. (despre comunități umane, societăți economice, arte, științe etc.) v. Înflori. Mișca. Propăși. Prospera.
7. [DLR] MĂRGĂRI vb. IV. Intranz. (Popular, despre copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (II 1). Doi meri împletiți, De varâ-nfloriți. . . Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU,. P. P. 80. ◊ F i g. Să înflorești, să mărgărești!. . . Ca un măr, ca un păr! DELAVRANCEA, S. 187, cf. TEOSDORESCU, P. P. 159. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Peste vară, Primăvară. ap. ODOBESCU, S. III, 232, cf. PĂSCULESCU, L. P. 34, 40. Eu de mulțumită lor, înfloream Și mărgăream, Sus în slavă mâ-nălțam. PAMFILE, CR. 105, cf. 106. - Prez. ind.: mărgăresc. – Derivat regresiv de la mărgărit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL