1. [DEX '09] MĂRFUȘOARĂ, mărfușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui marfă. [Var.: mărfșoară s. f.] – Marfă + suf. -ușoară.
2. [MDA2] mărfușoară sf [At: GORJAN, H. IV, 135/21 / V: (pop) ~rfș~ / Pl: ~re / E: marfă + -ușoară] 1-2 (Fam; șhp) Marfa (7) (puțină și bună) Si: (rar) mărfuliță (1-2). 3-4 (Dep) Marfă (puțină sau) fără valoare.
3. [DEX '98] MĂRFUȘOARĂ, mărfușoare, s. f. Diminutiv al lui marfă. [Var.: mărfșoară s. f.] – Marfă + suf. -ușoară.
4. [DLRLC] MĂRFUȘOARĂ, mărfușoare, s. f. Diminutiv al lui marfă. (Atestat în forma regională mărfșoară) Mă duc cu ceva mărfșoară. GORJAN, H. IV 135. – Variantă: (regional) mărfșoară s. f.
5. [DEX '09] MĂRFȘOARĂ s. f. v. mărfușoară.
6. [MDA2] mărfșoară sf vz mărfușoară
7. [DOOM 3] mărfușoară (fam.) s. f., g.-d. art. mărfușoarei; pl. mărfușoare
8. [DOOM 2] mărfușoară (fam.) s. f., g.-d. art. mărfușoarei; pl. mărfușoare
9. [DGS] mărfușoară s.f. (econ., com.) <rar> mărfuliță.
10. [DLR] MĂRFUȘOARĂ s. f. (Familiar) Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r f ă (4), (rar) m ă r f u l i ț ă; marfă puțină sau fără valoare. Să mă duc cu ceva mărfșoară la împărăția Golcondei, unde era căutare la tot felul de marfă. GORJAN, H. IV, 135/21. - Pl.: mărfușoare. – Și: (popular) mărfșoáră s. f. – Marfă + suf. -ușoară.
11. [DLR] MĂRFȘOARĂ s. f. v. mărfușoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL