1. [DEX '09] MARFAGIU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.
2. [MDA2] marfagiu sm [At: MACEDONSKI, O. III, 97 / Pl: ~ii / E: marfă + -agiu] (Îvp) Negustor ambulant Si: marfar (1).
3. [DLRLC] MARFAGIU, marfagii, s. m. (Învechit și regional) Negustor ambulant; marchitan. Datoriile ce făcea pe horboțele, pe la marfagii cu toba, el i le plătea. MACEDONSKI, O.III. 97. Te cunosc, marfagiule! Nu ești Ilie, moftangiule? TEODORESCU, P. P. 126.
4. [Șăineanu, ed. VI] marfagiu m. negustor ambulant.
5. [Scriban] marfagíŭ (d. marfă). Marchidan.
6. [MDA2] tolbaș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: tolbă + -aș] (Înv) Negustor ambulant (de mărunțișuri), care își poartă marfa în tolbă (5) Si: marchitan, (reg) tolbar (1), tolbașar.
7. [Scriban] tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.
8. [DOOM 3] marfagiu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagiul; pl. marfagii, art. marfagiii (desp. -gi-ii)
9. [DOOM 2] marfagiu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagiul; pl. marfagii, art. marfagiii (-gi-ii)
10. [DGS] marfagiu s.m. (înv.) <înv.> bocceagiu, coropcar, marchitan, mărunțișar, mărunțușar, tolbaș, trămătar. Marfagiul era un negustor de mărunțișuri.
11. [DLR] MARFAGÍU s. m. (Învechit și popular) Negustor ambulant; mărfar (I). Datoriile ce făcea pe horboțele, pe la marfagii cu toba, el i le plătea. MACEDONSKI, O. III, 97, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Te cunosc, marfagiule, Nu ești Ilie, moftangiule ? TEODORESCU, P. P. 126. - Pl.: marfagii. – Marfă + suf. – agiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL