1. [MDA2] mardalâc sn [At: ȘIO IȚ, 249 / Pl: ~uri / E: marda + -lâc] (Înv) Marfa proastă.
2. [Scriban] mardalîc n., pl. urĭ (d. marda). Iron. Sold.
3. [DAR] mardalâc, mardalâcuri, s.n. (înv.) sold, marfă ieftină ca să se vândă.
4. [DLR] MARDALÎC s. n. (Învechit) Marfă proastă. Niște mardalîcuri și cu un preț să te crucești. ap. ȘIO II1, 249, cf. SCRIBAN, D. - Pl.: mardalîcuri. – Marda + suf. -lîc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL