1. [DEX '09] MARCANT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență. – Din fr. marquant, germ. markant.
2. [MDA2] marcant, ~ă a [At: HASDEU, 1. C. I, 32 / Pl: ~nți, ~e / E: fr marquant, ger markant] 1 Care iese în evidență Si: de seamă, remarcabil. 2 Care se distinge prin valoare, importanță Si: important, însemnat, remarcabil. 3 Cu autoritate.
3. [DLRLC] MARCANT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care se ridică deasupra altora, care iese în evidență, se relevă; de seamă. Auzi, eu să nu fiu marcant. CARAGIALE, O. I 166.
4. [DN] MARCANT, -Ă adj. Cu o deosebită valoare; însemnat. [Cf. fr. marquant].
5. [MDN '00] MARCANT, -Ă adj. cu o deosebită valoare: însemnat. (< fr. marquant)
6. [Șăineanu, ed. VI] marcant a. cu autoritate, cu influență: personaj marcant.
7. [Scriban] *marcánt, -ă adj. (fr. marquant, d. marquer, a marca). Barb. Însemnat, distins, ilustru, important: persoană marcantă.
8. [DOOM 3] marcant adj. m., pl. marcanți; f. marcantă, pl. marcante
9. [DOOM 2] marcant adj. m., pl. marcanți; f. marcantă, pl. marcante
10. [DGS] marcant, -ă adj. 1 (despre fapte, evenimente, pasaje din lucrări artistice, aforisme etc.) consemnabil, important, însemnat, memorabil. A extras câteva fragmente marcante din opera scriitorului. 2 (despre personalități) important, însemnat, remarcabil, <fam.> ditamai, <reg.> socotit2, <fig.> înalt, proeminent. Maiorescu a fost o personalitate marcantă a timpului său. Este un demnitar marcant în guvern. 3 (despre oameni) important, influent, însemnat, puternic, <fig.> greu. Soțul ei este o persoană marcantă în administrația orașului.
11. [DLR] MARCÁNT, -Ă adj. Care iese în evidență, care se distinge (prin valoare, importanță), de seamă, important, remarcabil; cu autoritate, cu influență. Unul dintre personagele cele mai marcante ale timpului său. HASDEU, C. I, 32. Urmează apoi o analiză a cuprinsului celor două nuvele. . . cu relevarea textuală a unor pasaje marcante. MAIORESCU, CR. III, 14. Auzi, eu să nu fiu marcant! CARAGIALE, O. I, 153, cf. CONTEMP. 1948, nr. 107, 10/1. – Pl.: marcanți, -te. – Din fr. marquant, germ. markant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL