1. [DEX '09] MĂRĂRAȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). – Mărar + suf. -aș.
2. [MDA2] mărăraș ssg [At: LM / E: mărar + -aș] 1-2 (Pop; șhp) Mărar (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (rar) mărărel (1-2). 3 Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari Si: (reg) chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, joină, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (nob) inate (Oenanthe phelladrium). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-friguri Păducherniță (Lepidium ruderale). 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută mărărașul (5).
3. [DLRLC] MĂRĂRAȘ s. m. Diminutiv al lui mărar. Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, L. P. 198. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.
4. [Scriban] mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (oenánthe phellándrium saŭ phellándrium aquáticum)
5. [CADE] CHIMION sbst. 🌿 1 = CHIMEN ¶ 2 Mică plantă ierboasă cu floricele albe-liliachii, care produce niște semințe aromatice întrebuințate în medicină și la bucătărie (Cuminum cyminum) ¶ 3 CHIMION-DE-APĂ, CHIMION-DE-BALTĂ = MĂRĂRAȘ ¶ 4 ~-NEGRU = NEGRILICĂ ¶ 5 CHIMION-DE-CÎMPURI = NEGRUȘCĂ [tc.].
6. [CADE] CUCUȚICĂ sf. 🌿: ~DE-BĂLȚI – MĂRĂRAȘ [cucută].
7. [DOOM 3] mărăraș s. m.
8. [DOOM 2] mărăraș s. m.
9. [Onomastic] MĂRĂRAȘ, buc. ard. 1780 < subst. mărar.
10. [DGS] mărăraș s.m. (bot.) 1 Oenanthe aquatica sau Oenanthe phellandrium; <reg.> cucuțică-de-bălți, joină, mărariul-bălților (v. mărariu), pătrunjelul-broaștelor (v. pătrunjel), țelină-sălbatică (v. țelină1). 2 Anethum graveolus; chimion-de-apă, chimion-de-baltă. 3 (pop.) <reg.> mărărel. 4 (reg.) mărăraș-de-friguri v. Păducherniță (Lepidium ruderale).
11. [DLR] MĂRĂRÁȘ subst. sg. I. (Bot.) 1. (în poezia populară) Diminutiv al lui m ă r a r; (rar) mărărel. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș. JARNIK-BÎRSEANU, D. 410, cf. MÎNDRESCU, L. P. 59. Foaie verde mărăraș, De la vale de oraș Strigâ-un colonel la marș. RĂDULESCU-CODIN, cf. GRAIUL, I, 284, VASILIU, C. 117. Foițică mărăraș, Măi Banule, eu te las. PĂSCULESCU, L. P. 198. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari; (regional) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (neobișnuit), inate (Oenanthe phellendrium ) Cf. LM, DDRF, BRANDZA, FL. 225, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S., PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 281, BUJOREAN, B. L. 383. 3. Compus: mărăraș-de-fríguri = păducherniță (Lepidium ruderale). Cf. PANȚU, PL., BUJOREAN, B. L. 383. II. (Art. ; prin Mold.) Numele unui dans popular. Cf. VARONE, D., LEXIC reg. 61. – Mărar + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL