1. [MDA2] mânzăli vt [At: DLR / V: ~ări, ~zoli / Pzi: ~lesc / E: ns cf mânz] (Reg; d. copii mici înțărcați mai târziu) A suge cu putere, ca un mânz (1).
2. [Șăineanu, ed. VI] mânzălí v. a mânji: o mânzăliră pe obraz cu cenușe și cărbuni. [V. mânjì].
3. [MDA2] mânzări v vz mânzăli1
4. [MDA2] mânzoli v vz mânzăli1
5. [Scriban] mînzălésc v. tr. (d. mînzală). Mînjesc, mîzgălesc (haĭnele, rufele, fața): șĭ-aŭ mînzălit fețele cu pudră groasă (Iov. 161).
6. [DLR] MÎNZĂLI1 vb. IV T r a n z. (Regional, despre copiii mici înțărcați mai tîrziu) A suge cu putere (ca un mînz1). Ce mă mînzălești atîta ? Nu mă mai mînzări. Com. MARIAN, cf. com. din BISTRA-TURDA. - Prez. ind.mînzâlesc. - Și: mînzări, mînzolí (com. din BISTRA-TURDA)/ vb. IV. – Etimologia necunoscută. Cf. m î n z.
7. [DLR] MÎNZĂLÍ2 vb. IV v. mînjeli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL