1. [DEX '09] MĂNUNCHIULEȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.
2. [MDA2] mănunchiuleț sn [At: ISPIRESCU, L. 232 / V: (reg) ~uchiu~ / Pl: ~e / E: mănunchi + -uleț] 1-6 (Rar; șhp) Mănunchiaș (1-6).
3. [DLRLC] MĂNUNCHIULEȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar, și în forma mănuchiuleț) Diminutiv al lui mănunchi. Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănuchiulețe de flori. ISPIRESCU, L. 232. – Variantă: mănuchiuleț s. n.
4. [MDA2] mănuchiuleț sn vz mănunchiuleț
5. [DLRLC] MĂNUCHIULEȚ s. n. v. mănunchiuleț.
6. [DOOM 3] mănunchiuleț (rar) (desp. -chiu-) s. n., pl. mănunchiulețe
7. [DOOM 2] mănunchiuleț (rar) s. n., pl. mănunchiulețe
8. [DGS] mănunchiuleț s.n. (reg.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care arată felul) v. Buchețel.
9. [DLR] MĂNUNCHIULÉȚ s. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel. Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănunchiulețe de flori. ISPIRESCU. L. 232. - Pl.: mănunchiulețe. Și: (regional) mănuchiuléț s. n. CADE. – Mănunchi + suf. -uleț.
10. [DLR] MĂNUCHIULEȚ s. n. v. mănunchiuleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL