1. [MDA2] mănuchia v vz mănunchia
2. [MDA2] mănunchia vt [At: TDRG / V: (reg) ~uchia / Pzi: ~chez / E: mănuchi] (Rar) 1-5 A lega, a strânge în mănunchi (1, 2, 4, 5, 9). 6 A pune mâner unui obiect.
3. [DAR] mănunchia vb. I (reg.) a lega, a strânge mănunchi.
4. [DLR] MĂNUCHIA vb. I v. mănunchia.
5. [DLR] MĂNUNCHIÁ vb. I. Tranz. (Rar) 1. A lega, a strînge (în) mănunchi (I 1, 2, 3); a înmănunchia. Un pămătuf de busuioc mănunchiat prin o zdreanță, ap. TDRG. 2. A pune mîner unui obiect. Cf. m ă n u n c h i (II). Cf. TDRG. – Prez. ind.: mănunchez. – Și: (regional) mănuchiá vb. I. COSTINESCU. – V. mănunchi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL