1. [DEX '09] MĂNUNCHIAȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.
2. [MDA2] mănunchiaș [At: SLAVICI, O. I, 219 / V: ~uchi~ / Pl: (1-6) ~e, (7) ~i / E: mănunchi + -aș] 1-6 sn (Șhp) Mănunchi (6-8) (mic) Si: (rar) mănunchior (1-6), mănunchiuleț (1-6). 7 sm (Trs) Persoană care strânge în mănunchi (1, 2) păioasele, după secerarea sau cosirea lor.
3. [MDA2] mănuchiaș smn vz mănunchiaș
4. [DOOM 3] mănunchiaș2 (persoană) (reg.) (desp. -chiaș) s. m., pl. mănunchiași
5. [DOOM 3] mănunchiaș1 (mănunchi mic) (desp. -chiaș) s. n., pl. mănunchiașe
6. [DOOM 2] mănunchiaș1 (persoană) (reg.) (-chiaș) s. m., pl. mănunchiași
7. [DOOM 2] mănunchiaș2 (mănunchi mic) (-chiaș) s. n., pl. mănunchiașe
8. [DGS] mănunchiaș s.n. (reg.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care arată felul) v. Buchețel.
9. [DLR] MĂNUNCHIAȘ s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel, (rar) mănunchior. În stîlpii portiții tele, Mănunchiaș de floricele. POP. II. S. m. (Prin Transilv.) Persoană care strînge (în) mănunchi (I 1) păioasele, după secerarea sau cosirea lor. Busuioc își făcuse socoteala cîți cosași, cîți legători și cîți mănunchieși îi trebuiau, pentru ca să-și poată aduna rodul în timp de trei zile. SLAVICI, O. I, 219. În urma cosașului vine mănunchieșul, care face mănunchi. PRIBEAGUL, P. R. 73. - Pl.: (I) mănunchiașe, (II) mânunchiași. – Mănunchi + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL