1. [DEX '09] MANUFACTURIER, -Ă, manufacturieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de manufactură, privitor la manufactură, producător de manufactură. 2. S. m. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2), lucrător într-o întreprindere de manufactură. [Pr.: -ri-er] – Din fr. manufacturier.
2. [MDA2] manufacturier, ~ă [At: NEGULICI / P: ~ri-er / Pl: ~i, ~e / E: fr manufacturier] 1 sm (Rar) Patron al unei manufacturi (5). 2 sm (Rar) Lucrător într-o întreprindere de manufactură (5). 3 a Care ține de manufactură (5) Si: (înv) manufacturial (1). 4 a Referitor la manufactură (5) Si: (înv) manufacturial (2). 5 a Care produce manufactură (1) Si: (înv) manufacturial (3).
3. [DEX '98] MANUFACTURIER, -Ă, manufacturieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de manufactură, privitor la manufactură, producător de manufactură. 2. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2), lucrător într-o întreprindere de manufactură. [Pr.: -ri-er] – Din fr. manufacturier.
4. [DLRLC] MANUFACTURIER, -Ă, manufacturieri, -e, adj. Care ține de manufactură (1), privitor la manufactură (1); producător de manufactură (2). Diviziunea manufacturieră a muncii presupune un oarecare grad de dezvoltare a diviziunii muncii în cadrul societății. MARX, C. I 331. ◊ Perioada manufacturieră = perioada de timp în care a predominat manufactura (1). În perioada manufacturieră propriu-zisă supremația comercială este aceea care duce la supremația industrială, MARX, C. I 666.
5. [DN] MANUFACTURIER, -Ă adj. Referitor la manufactură (1), producător de manufactură (2) [în DN]. // s.m. și f. Proprietar al unei manufacturi; lucrător într-o manufactură. [Pron. -ri-er. / cf. fr. manufacturier].
6. [MDN '00] MANUFACTURIER, -Ă I. adj. referitor la manufactură (1), care produce manufactură (3). II. s. m. f. patron al unei manufacturi (2). (< fr. manufacturier)
7. [Șăineanu, ed. VI] manufacturier a. ce ține de manufactură: industrie manufacturieră. ║ m. proprietarul unei manufacturi.
8. [Scriban] *manufacturiér, -ă adj. (fr. manufacturier). Relativ la manufactură: industrie manufacturieră. Subst. Fabricant orĭ negustor de marfă de manufactură.
9. [DOOM 3] manufacturier (desp. -ri-er) adj. m., pl. manufacturieri; f. manufacturieră, pl. manufacturiere
10. [DOOM 2] !manufacturier (-ri-er) adj. m., pl. manufacturieri; f. manufacturieră, pl. manufacturiere
11. [DGS] manufacturier, -ă adj. (despre producție, produse etc.) <înv.> manufacturial. Producția manufacturieră se bazează pe munca manuală.
12. [DLR] MANUFACTURIER, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2); lucrător într-o întreprindere de manufactură. Cf. NEGULICI. Manufacturierul, neguțitorul, capitalistul. CALENDAR (1856), 13/4. Mari fabricanți, manufacturieri. MAIORESCU, D. I, 414. Vecin cu noi era. . . fiul unui manufacturier. BRĂESCU, 116. 2. Adj. Care ține de manufactură (1), privitor la manufactură, care produce manufactură ; (învechit) manufacturial. Cf. BARCIANU. Industria manufacturieră. . . se face cu materii indigene sau se mărginește a fasona materii importate. N. A. BOGDAN, C. M. 125. Clasa burgheză, relațiile de producție capitaliste, munca salariată se dezvoltă în toate țările în condițiile prielnice create de stadiul manufacturier al producției. CONTEMP. 1953, nr. 359, 2/5. - Pronunțat: -ri-er. – Pl.: manufacturieri, -e. – Din fr. manufacturier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL