1. [MDA2] manteletă2 sf vz mantelet
2. [MDA2] manteletă1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~te / E: fr mantelet, cf it manteletta] (Îvr) Un fel de pelerină femeiască, scurtă până în talie.
3. [DN] MANTELETĂ s.f. v. mantelet.
4. [MDA2] mantelet sn [At: DN3 / V: ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr mantelet, it manteletto] Adăpost ușor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite.
5. [DN] MANTELET s.n. (Mil.) Adăpost ușor, făcut de obicei din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor etc. [Var. manteletă s.f. / cf. fr. mantelet, it. mantelletto].
6. [MDN '00] MANTELET s. n. adăpost ușor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor. (< fr. mantelet)
7. [DLR] MANTELÉTĂ s. f. (Învechit, rar) Un fel de pelerină femeiască, scurtă pînă în talie. Cf. COSTINESCU. - Pl.: mantelete. – Din fr. mantelet. – Cf. it. m a n t e l e t t a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL