1. [DEX '09] MANSUETUDINE s. f. (Livr.) Înclinația de a ierta cu generozitate; mărinimie, indulgență. [Pr.: -su-e-] – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
2. [MDA2] mansuetudine sf [At: COSTINESCU / E: lat mansuetudo, -inis cf it mansuetudine] (Liv) Blândețe.
3. [DEX '98] MANSUETUDINE s. f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
4. [DN] MANSUETUDINE s.f. (Liv.) Blîndețe, bunătate. [Pron. -su-e-. / < lat. mansuetudo, it. mansuetudine].
5. [MDN '00] MANSUETUDINE s. f. blândețe, bunătate. (< fr. mansuétude, lat. mansuetudo)
6. [Scriban] *mansuetúdine f. (lat. mansuetúdo, -údinis). Blîndeță, amabilitate, indulgență.
7. [DOOM 3] mansuetudine (livr.) (desp. -su-e-) s. f., g.-d. art. mansuetudinii
8. [DOOM 2] mansuetudine (livr.) (-su-e-) s. f., g.-d. art. mansuetudinii
9. [DGS] mansuetudine s.f. (livr.) v. Blândețe. Bunătate.
10. [DLR] MANSUETÚDINE s. f. (Livresc) Blîndețe, îngăduință, răbdare, milă, omenie. Cf. COSTINESCU, LM. Are. . . atîta dulceață în ochi și pe buze, atîta măsură în mișcări, atîta onestitate și mansuetudine în suflet. CARAGIALE, O. III, 187. Impresia, acelui joc, de cruzime și mansuetudine, pe care-l aplică șoarecilor, înainte de a-i sugruma, pisicile. PERPESSICIUS, M. IV, 459. - Din lat. mansuetudo, -inis. Cf. it. mansuetudine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL