1. [MDA2] mansuet, ~ă a [At: CĂLINESCU, S. 8 / Pl: ~eți, ~e / E: fr mansuet cf it mansueto] (Liv) Blând.
2. [DN] MANSUET, -Ă adj. (Liv.) Blînd, indulgent, bun. [Pron. -su-et. / < lat. mansuetus, it. mansueto, cf. fr. mansuet].
3. [MDN '00] MANSUET, -Ă adj. blând, indulgent, bun. (< lat. mansuetus, it. mansueto)
4. [DOOM 3] mansuet (livr.) (desp. -su-et) adj. m., pl. mansueți; f. mansuetă, pl. mansuete
5. [DOOM 2] mansuet (livr.) (-su-et) adj. m., pl. mansueți; f. mansuetă, pl. mansuete
6. [DGS] mansuet, -ă adj. (în opoz. cu „violent”; livr.; despre ființe) v. Blajin. Blând. Bun. Domol. Moale. Neagresiv. Nemânios. Pașnic.
7. [DLR] MANSUÉT, -Ă adj. (Livresc) Blînd, blajin, omenos, bun. Înfățișarea-i mansuetă și suavă. CĂLINESCU, S. 8. - Pl.: mansueți, -te. – Din fr. mansuet. – Cf. it. m a n s u e t o.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL