1. [MDA2] mânjălău1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~laie / E: mângâlău, pad mânji] (Reg) Măngălău (1).
2. [DEX '09] MĂNGĂLĂU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.
3. [MDA2] mangalău sn vz măngălău
4. [MDA2] mangarlău sn vz măngălău
5. [MDA2] mangălău sn vz măngălău
6. [MDA2] măngălău sn [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XXI, 415 / V: mangalău (Pl: mangalauă), man~, mangarl~, ~gărl~, ~gul~, mângal~, mân~ (Pl: mângalauă) / Pl: ~laie / E: mg mángolό] 1 (Reg) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufele de pânză groasă înfășurate în prealabil pe un sul de lemn Si: mângălitor, mânjălău1. 2 (Mol; Buc) Scândură dreptunghiulară, cu suprafața brăzdată de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat Si: (reg) maglă1, mânjălău, zolitor. 3 (Reg) Mai2 (7). 4 (Trs; Mol) Tăvălug folosit în lucrările agriole. 5 (Reg; îf măngălău) Mistrie. 6 (Reg) Organ genital al calului.
7. [MDA2] măngărlău sn vz măngălău
8. [MDA2] măngulău sn vz măngălău
9. [MDA2] mângalău sn vz mângălău
10. [MDA2] mângălău sn vz măngălău
11. [DLRLC] MĂNGĂLĂU, măngălaie, s. n. (Regional) Obiect lung, dreptunghiular, de lemn sau de metal, cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat și cu care se netezesc, la țară, rufele groase, înfășurate în prealabil pe un sul de lemn. Cămășile i-am spalat... Cu măngălău le-am calcat. SEVASTOS, C. 143. – Variante: mînjălău s. n.
12. [DLRLC] MÎNJĂLĂU s. n. v. măngălău.
13. [Șăineanu, ed. VI] mângălău n. lemn crestat de netezit pânzeturi, postavuri. [Ung. MANGOLÓ].
14. [Scriban] 2) máglă, V. măngălăŭ.
15. [Scriban] măngălăŭ n., pl. ăĭe, máglă și mîglă f., pl.e (ung. mángoló, mângorló, pol. magla [de unde vine rom. maglă]; mrus. magelĭ, germ. mangel, mlat. manga, mangana, vfr. mangoneau, praștie: it. mángano, praștie, măngălăŭ; ngr. mánganon, măngălăŭ, d. vgr. mágganon, balistă pe cilindri. V. mangealîc, minghinea). Nord. O bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se freacă rufele la spălat (Șez. 36, 12). Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn care, supt apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă (înlocuit azĭ cu feru de călcat).
16. [Scriban] 2) mîglă, V. măngălăŭ.
17. [DOOM 3] măngălău (reg.) s. n., art. măngălăul; pl. măngălaie
18. [DOOM 2] măngălău (reg.) s. n., art. măngălăul; pl. măngălaie
19. [DER] măngălău (-laie), s. n. – 1. Sul, tăvălug. – 2. Fălțuitor. Mag. mángalló (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 143). În Trans., Mold. și Bucov. – Der. măngălui, vb. (a călca rufe).
20. [DGS] mânjălău s.n. (gosp.; reg.) <reg.> maglă, măngălău, zolitor. Unele femei freacă pe mânjălău rufele la spălat.
21. [DGS] măngălău s.n. (reg.) 1 (gosp.) <reg.> maglă, mânjălău, zolitor. Unele femei freacă pe măngălău rufele la spălat. 2 (gosp.) <reg.> plăcintor. Măngălăul este o bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, pe care se calcă rufele din pânză groasă, înfășurate în prealabil pe un sul de lemn. 3 (agric.) v. Tăvălug. Vălătuc.
22. [DLR] MANGALĂU s. n. v. măngălău.
23. [DLR] MANGARLĂU s. n. v. măngălău.
24. [DLR] MANGĂLĂU s. n. v. măngălău.
25. [DLR] MÁNGĂRLĂU s. n. v. măngălău.
26. [DLR] MĂNGĂLĂU s. n. 1. (Transilv., Bucov., Mold.) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufele de pînză groasă (înfășurate în prealabil pe un sul de lemn). 1 măngălău di călcat strai (a. 1 821). IORGA, S. D. XXI, 415, cf. LB, LM, GHEȚIE, R. M., TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Cu măngălău le-am calcat. SEVASTOS, C. 143, cf. com. MARIAN, com. din PIATRA NEAMȚ, ALR II 3 386/53, 260, 279, 284, 316, 334, 353, 365. ♦ (Mold., Bucov.) Scîndură dreptunghiulară, cu suprafața brăzdată de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat; (regional) maglă1, mînjălău, zolitor. Cf. ȘEZ. III, 70, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, A V 15, 18, VI 4, 26, IX 1. ♦ (Regional) Mai 2 (II 1). Com. din BRAȘOV. 2. (Transilv., Mold.) Tăvălug (folosit în lucrările agricole). Cf. CABA, SĂL. 99, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ALR SN I h 26, ALRM SN I h 12, A I 13, 22, 26, 31, 35. 3. (Regional, în forma mîngalău) Mistrie (Roșia-Beiuș). ALR II/I h 241/310. 4. (Pe teritoriul fostului județ Someș) Organul genital al calului. DR. V, 312. – Pl.: măngălaie. – Și: măngărlău (BL II, 59), măngulău (A I 35), mangălău (ALR II 3 386/353, ALR SN I h 26, A I 13, 22), mangalău (ALR II 3 386/353, ALR SN I h 26/810, ALRM SN I h 12, A I 13 ; pl. mangalauă A I 22), mangarlău (ALR II 3 386/260), mîngălău (GHEȚIE, R. M., ȘĂINEANU, D. U., com. MARIAN, ALR II 3 386/53, ALR SN I h 26, A I 26, 31, IX 1), mîngălău (CABA, SĂL. 99, com. din PIATRA NEAMȚ, com. din STRAJA ȘÍ MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR SN I h 26: pl. mîngalauă ALR ii 3 386/279, 284, 316, 334, 353, 365, ALR SN I h 26) s. n. - Din magh. mángoló.
27. [DLR] MĂNGULĂU s. n. v. măngălău.
28. [DLR] MÎNJĂLĂU1 s. n. (Regional) Bucată de scîndură cu suprafața brăzdată de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat; (regional) măngălău (I), magla1 (1), zolitor. Cf. ȘĂINEANU, D. U. Mînjălăul. . . este un lemn zimțat, care se freacă cu săpun spre a se zoli cu el cămeșile negre. PAMFILE, I. C. 147. - Pl.: mînjălaie. – De la mîngălău, prin apropiere de mînji.
29. [DLR] MÎNJĂLĂU2 s. m. v. mînzălău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL