1. [MDA2] manin, ~ă a [At: ASACHI, S. L. I, 136 / Pl:~i, ~e / E: cf mamină] (îvr) Foarte mare Si: colosal, enorm, uriaș.
2. [DE] MANIN, Daniele (1804-1857), om politic italian. Luptător pentru cauza națională, împotriva stăpânirii austriece. Președinte al Republicii San Marco (1848-1849). A promovat o politică de reforme liberale. În urma înfrângerii de la Novara (1849), a fost silit să emigreze.
3. [DE] MANIN, Ludovico (1726-1802), ultimul doge al Veneției (1787-1979). Înlăturat în urma campaniei militare a lui Napoleon Bonaparte din Italia. Memorii.
4. [DGS] manin, -ă adj. (subliniază caracterul ieșit din comun al oamenilor, al manifestărilor, al trăsăturilor, al realizărilor lor sau al unor evenimente, fapte, împrejurări etc.; înv.) v. Colosal. Enorm. Excepțional. Extraordinar. Fabulos. Fantastic. Fenomenal. Formidabil. Gigantic. Grozav. Imens. Incredibil. Infinit. Neauzit. Negrăit. Neînchipuit. Nemaiauzit. Nemaicunoscut. Nemaiîntâlnit. Nemaipomenit. Nemaivăzut. Nesfârșit2. Nespus. Teribil. Uimitor. Uluitor. Unic. Uriaș.
5. [DLR] MANÍN, -Ă adj. (Învechit) Foarte mare; uriaș, enorm, colosal. O fiară manină, Cu aripi rotunde, Despică spumele. ASACHI, S, L. I, 136. Stînci manine, răsturnate de cutremur, parcă erau aninate deasupra capului ej!. id. ib. II, 73, cf. 101. Zidiri mari și deșerte, manine, neproporționate (a. 1847). URICARIUL, X, 399. Un coif manin aurit. ODOBESCU, S. II, 186. - Pl.: manini, -e. – Cf. mamină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL