1. [DEX '09] MANIACAL, -Ă, maniacali, -e, adj. (Med.) Care se referă la manie (1), caracteristic, propriu pentru manie și pentru maniaci; de maniac. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniacal.
2. [MDA2] maniacal, ~ă a [At: CONTEMP. 1956, nr. 488, 3/6 / P: ~ni-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr maniacal] 1 (Rar) Care caracterizează o manie (2) Si: (rar) maniac (7). 2-3 (Rar) Care se referă la manie sau la maniaci Si: (rar) maniac (5-6). 4 (Rar) De maniac Si: (rar) maniac (8).
3. [DN] MANIACAL, -Ă adj. (Rar) Referitor la manie; de maniac. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. maniacal].
4. [MDN '00] MANIACAL, -Ă adj. de maniac. (< fr. maniacal)
5. [DOOM 3] maniacal (desp. -ni-a-) adj. m., pl. maniacali; f. maniacală, pl. maniacale
6. [DOOM 2] maniacal (-ni-a-) adj. m., pl. maniacali; f. maniacală, pl. maniacale
7. [DGS] maniacal, -ă adj. (psih.) <rar> maniac. Adesea comportamentul ei este maniacal.
8. [DLR] MANIACAL, -Ă adj. (Rar) Care ține de manie, care privește mania sau pe maniaci, de maniac; (rar) maniac (2). Din întreaga lui concepție despre om nu mai supraviețui, cu o forță aproape maniacală, decît enunțarea neîncetată a liberului arbitru. CONTEMP. 1956, nr. 488, 3/6. - Pronunțat: -ni-a-. – Pl.: maniacali, -e. – Din fr. maniacal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL