1. [DEX '09] MANIAC, -Ă, maniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. maniaque.
2. [MDA2] maniac, ~ă [At: GHICA, S. 618 / P: ~ni-ac / Pl: ~aci, ~ace / E: fr maniaque] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o manie (2). 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care este obsedată de o idee fixă sau are deprinderi ciudate. 5-6 a (Rar) Care se referă la manie sau la maniaci (1) Si: (rar) maniacal. 7 a (Rar) Care caracterizează o manie Si: (rar) maniacal (1). 8 De maniac (1).
3. [DLRLC] MANIAC, -Ă, maniaci, -e, adj. (Despre oameni) Care suferă de o manie, atins de o manie. Lasă, Marine! Ai ajuns maniac! Unde te uiți, numai dușmani vezi! BARANGA, I. 170. Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. REBREANU, P. S. 103. Deodată acel domn maniac începe a plînge și a se bate cu pumnii în cap. GHICA, S. 618. ◊ (Substantivat) Cu o pasiune de maniac, tot timpul liber și-l trecea expunînd în dreapta și-n stîngă cum înțelege el să fie organizat un spital. C. PETRESCU, Î. II 49. – Pronunțat: -ni-ac.
4. [DN] MANIAC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de o manie; tipicar, (om) cu ticuri. [Pron. -ni-ac. / < fr. maniaque].
5. [MDN '00] MANIAC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar. (< fr. maniaque)
6. [Scriban] *maniác, -ă adj. și s., pl. acĭ, ace, mlat. maniacus, d. mánia, manie; vgr. manikós. V. mîniac). Relativ la manie: delir maniac. Cuprins de o manie: ce maniac!
7. [MDA2] mâniac sm [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ieci și ~aci / E: ngr μανιαϰός „nebun”] (Înv) 1 Scamator. 2 Măscărici (2).
8. [DOOM 3] maniac (desp. -ni-ac) adj. m., s. m., pl. maniaci; adj. f., s. f. maniacă, pl. maniace
9. [DOOM 2] maniac (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. maniaci; adj. f., s. f. maniacă, pl. maniace
10. [IVO-III] maniac, -ci.
11. [DGS] maniac, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. <fam.> tabietliu. Este un maniac în ceea ce privește prepararea și servitul cafelei. 2 adj. (despre oameni) meticulos, pedant, scrupulos, tipicar, <fam.> tabietliu, <înv.> pedantesc, pedantic, tabietgiu. Este maniacă în privința curățeniei. 3 adj. (psih.; rar) v. Maniacal.
12. [DLRLV] MÎNIAC s.m. (Mold.) Scamator. Acesta era... măscăriciu pelivan de îngîna pre alții, cum fac mîniecii la prăviriști. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ngr. maniahós. Vezi și mîniecie, mîniecitură. Cf. pehlivan.
13. [DAR] mâniac, mâniaci, s.m. (înv.) scamator, măscărici.
14. [DLR] MANIAC, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care suferă de o manie (1), care este obsedat de o idee fixă sau are deprinderi ciudate. Deodată acel domn maniac începe a plînge și a se bate cu pumnii în cap. GHICA, S. 618. O nebună maniacă. . . cine știe ce halucinații are. CONTEMPORANUL, VI2, 105. (Substantivat) Strigările unui maniac. BARASCH, I. F. 12. Întîmplări obicinuite, se exagerau în atenția lui de maniac, luau proporții și înțelesuri de evenimente extraordinare. VLAHUȚĂ, D. 325. Te gîndești. . . că ai de-a face cu un maniac. SADOVEANU, O. IX, 100. Își număra, ca un maniac ce este, cele cîteva sute de lei. C. PETRESCU, S. 108, cf. id. C. V. 144. Sancho Panza știe că Don Ouijote este un maniac. LL I, 128. În cazuri de crime pasionale, apăreau asemenea maniaci care derutau și încurcau cercetările. STANCU, R. A. IV, 402. Dacă ar face un astfel de gest, ar da un exemplu rău maniacilor. CĂLINESCU, S. 840. 2. (Rar) Care se referă la manie, care caracterizează o manie; (rar) maniacal. Excitația maniacă. . . și melancolia. . . pot ascunde deficitul intelectual. PARHON, B. 103. – Pronunțat: -ni-ac. – Pl.: maniaci, -ce. – Din fr. maniaque.
15. [DLR] MÎNIÁC s. m. (Învechit) Scamator, măscărici. Acesta era . . . măscăriciu pelivan de îngîna pre alții, cum fac mîniecii la prăviriști. DOSOFTEI, ap. TDRG. Și nește mînieaci pre unul dintru dînși făcîndu-l mort și cerșind la dînsul milă, cu adevărat l-au datu-l morții. id., în JAHRESBER. V, 115. - Pl.: mînieci și mîniaci. – Din ngr. μανιαϰός „nebun”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL