1. [DEX '09] MANEVRIER, -Ă, manevrieri, -e, adj., s. m. (Persoană) care execută manevre; (fig.) (persoană) cu mare abilitate în politică. [Pr.: -vri-er] – Din fr. manœuvrier.
2. [MDA2] manevrier, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr manœuvrier] (Rar; d. unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, cu iscusință.
3. [DN] MANEVRIER, -Ă adj. (Rar; despre unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, ușor. [Pron. -vri-er. / cf. fr. manoeuvrier].
4. [MDN '00] MANEVRIER, -Ă I. adj. (despre unități militare, avioane etc.) care execută manevre cu dibăcie, ușor. II. s. m. 1. (mar.) cel care execută corect manevrele cu nava. 2. cel care știe să manevreze cu abilitate (în politică). (< fr. manoeuvrier)
5. [DCR2] manevrier s. m. (livr.) Persoană care știe să manevreze cu abilitate (în politică) ◊ „D.V., recentul biograf și comentator al lui Miron, se arată mirat de sciziunea dintre caracterul cronicarului, mare manevrier politic, și acela al operei, a unui moralist impresionant.” R.lit. 16 VIII 73 p. 6 (din fr. manœuvrier; DN3 – alt sens)
6. [Scriban] *manevriér, -ă adj. (fr. manoeuvrier). Care manevrează bine: general manevrier, oaste manevrieră.
7. [DLR] MANEVRIÉR, -Ă adj. (Rar, despre unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, cu iscusință. Cf. COSTINESCU. Infanteria sovietică s-a dovedit manevrieră. CONTEMP. 1949, nr. 126, 7/4. - Pl.: manevrieri, -e. – Din fr. manœuvrier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL