1. [DEX '09] MANEVRARE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.
2. [MDA2] manevrare sf [At: (a. 1835) DOC. EC. 593 / Pl: ~rări / E: manevra] 1 Punere în funcțiune a unor aparate sau dispozitive tehnice Si: mânuire (2). 2 Utilizare de mijloace incorecte pentru a reuși într-o acțiune. 3 Acționare indirectă asupra oamenilor pentru a-i face să acționeze într-un anumit mod.
3. [DLRLC] MANEVRARE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra; manipulare, mînuire. Silit de dimineață pînă în sară a face marșuri... a învăța manevrarea puștii în douăsprezece timpuri. DONICI, la NEGRUZZI, S. I 332.
4. [DN] MANEVRARE s.f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; manevră; manipulare. [< manevra].
5. [DEX '09] MANEVRA, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.
6. [MDA2] manevra [At: AR (1829), 126/20 / V: (îvr) ~novra, (cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: fr manœuvrer] 1 vi (D. locomotive, nave etc.) A face manevre. 2 vi (D. unități militare) A executa o operație tactică sau de luptă. 3-4 vti (C. i. aparate, dispozitive etc.) A pune în mișcare, a face să funcționeze Si: a manipula (2), a mânui (2), (frî) a mania (1). 5-6 vit A utiliza diverse mijloace, corecte sau nu, pentru a reuși într-o acțiune Si: a manipula (6-7). 7-8 vti (C. i. oameni) A acționa indirect asupra cuiva pentru a-l face să acționeze într-un anumit mod sau să gândească într-un anumit fel Si: a manipula (8-9).
7. [MDA2] manevri v vz manevra
8. [MDA2] manovra v vz manevra
9. [DLRLC] MANEVRA, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre un tren) A executa mișcările pregătitoare necesare pentru formarea sau descompunerea unei garnituri, cum și pentru deplasarea vagoanelor la locul de destinație. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67. ♦ Tranz. A conduce, a pune în mișcare. 2. Intranz. (Despre armate) A executa deplasări organizate și rapide, pe cîmpul de luptă sau de operații. 3. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (de obicei necorecte) pentru a reuși într-o acțiune; a unelti. 4. Tranz. (Cu privire la sume de bani) A mînui, a folosi.
10. [DN] MANEVRA vb. I. 1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦ tr. A conduce, a pune în mișcare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice. 3. intr. (Fig.) A unelti. 4. tr. A mînui, a folosi (fonduri, bani). [< fr. manoeuvrer, după manevră].
11. [MDN '00] MANEVRA vb. I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevră (3). 2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice. 3. (fig.) a unelti. II. tr. 1. a conduce, a pune în mișcare o navă. 2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< fr. manoeuvrer)
12. [Scriban] *manevréz v. tr. (d. manevră; fr. manoeuvrer). Pun în mișcare, fac să funcționeze cu mîna un instrument, o mașină: a manevra cîrma. V. intr. Lucrez cu o mașină: pompieriĭ manevraŭ bine cu pompa. (Ca comandă: Manevrațĭ). Vorbind de trupe, de o flotă, fac mișcărĭ, evoluțiunĭ: cavaleria a manevrat bine. Vorbind de un comandant, conduc, învîrtesc bine trupele, flota: generalu a manevrat așa de bine, în cît a tăĭat retragerea dușmanuluĭ. Fig. Uneltesc, combin o serie de acțiunĭ, de demersurĭ p. un scop.
13. [DOOM 3] manevrare (desp. -ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrării; pl. manevrări
14. [DOOM 2] manevrare (-ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrării; pl. manevrări
15. [DOOM 3] manevra (a ~) (desp. -ne-vra) vb., ind. prez. 1 sg. manevrez, 3 manevrează; conj. prez. 1 sg. să manevrez, 3 să manevreze
16. [DOOM 2] manevra (a ~) (-ne-vra) vb., ind. prez. 3 manevrează
17. [DGS] manevrare s.f. (tehn.) manevră, manipulare, manipulație, mânuire. Se pricepe foarte bine la manevrarea acestui dispozitiv.
18. [DLR] MANEVRÁRE s. f. Acțiunea de a m a n e v r a; mînuire, manipulare (a unor aparate sau dispozitive tehnice). Afară di cunoștința manevrării și de îngrijirile trebuincioase pentru ținerea tulumbii, ar fi de trebuință a să afla în această campanie oameni învățați. . . și la a lor fabricație (a. 1835). DOC. EC. 593. A învăța manevrarea puștei în douăsprezece timpuri. NEGRUZZI, S. I, 332. ◊ Fig. Manevrarea neologismului este pentru Anghel un mijloc al humorului său. VIANU, A. P. 255. - Pl.: manevrări. – V. manevra.
19. [DLR] MANEVRÁ vb. I. 1. I n t r a n z. (Despre locomotive, trenuri, nave etc.) A face manevră. Vestita trăsură cu vapori. . . au manevrit pe un șes înaintea ducăi de Velington. AR (1829), 1261/20, cf. COSTINESCU. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o operație tactică sau de luptă. Dacă. . . ar manevra după acele reglemente neapărat că ar prezenta o oaste din cele mai bine exersate. ROM. LIT. 1311/7. ◊ (Prin sinecdocă) Repegiunea cu care Mihai au manevrat cu oastea sa trecînd cînd Dunărea, cînd munții. calendar, 86/19. 3. Tranz. (Complementul indică aparate, dispozitive tehnice etc.) A manipula. Manevrînd robinetul. . . introducem aerul rece, destinat alimentării cuptorului înalt. IOANOVICI, TEHN. 41, cf. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2392. ◊ Fig. în această poemă și-a vărsat poetul tot focul fantaziei sale, și-a depus toată puterea de a manevra limba. F (1866), 190. Poetul. . . a vrut cu tot dinadinsul să manevreze o prea mare varietate de ritmuri. LL I, 148. (Intranz.) Materialul uman cu care manevrează artistul. VARLAAM-SADOVEANU, 164. - Prez. ind.: manevrez. – Și: (învechit, rar) manevrí vb. IV, manovrá (NEGULICI) vb. I. – Din fr. manoeuvrer.
20. [DLR] MANEVRÍ vb. IV v. manevra.
21. [DLR] MANOVRA vb. I v. manevra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL