1. [MDA2] mandiru ssg [At: BUL. FIL. II, 206 / E: cf mandea] (Pfm) Mandea (1).
2. [Argou] mandiru’ pron. pers., persoana I sg. (țig.) v. mandea
3. [DGS] mandiru s.m. art. (arg.; în exprimări orale; ține locul pron. pers.) v. Subsemnatul (v. subsemnat).
4. [DLR] MANDÍRU subst. (Argotic) Mandea (1). Vino la mandiru! BUL. FIL. II, 206. - Cf. m a n d e a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL