1. [DEX '09] MANDARIN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).
2. [DEX '09] MANDARIN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.
3. [MDA2] mandarin1 sm [At: MUMULEANU, C. 10/7 / Pl: ~i / E: fr mandarin] Mare demnitar din vechea organizare politică și socială a Chinei, Indochinei și Coreei.
4. [MDA2] mandarin2 sm [At: DCR / Pl: ~i / E: mandarină] Arbust fructifer specific regiunilor mediteraneene, cu fructe comestibile (Citrus nobilis Laur).
5. [DLRLC] MANDARIN1, mandarini, s. m. 1. Înalt demnitar în China veche. A rămas tot solemn și țîfnos ca un mandarin. C. PETRESCU, C. V. 362. Mandarini, stînd laolaltă, Spun că semne sînt de ploaie. MACEDONSKI, O. I 205. Pe un pod pășește-alene fiica unui mandarin Sub cortelul de crep galbin. ALECSANDRI, P. III 88. 2. Fig. Persoană care se consideră superioară celorlalte și manifestă dispreț față de oamenii simpli și de munca lor. La acest curent s-au alipit cîțiva mandarini ai păturii intelectuale. IBRĂILEANU, SP. CR. 171.
6. [DLRLC] MANDARIN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cultivat în regiunile mediteraneene, al cărui fruct este comestibil.
7. [DN] MANDARIN1 s.m. 1. Înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].
8. [DN] MANDARIN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [< mandarină].
9. [MDN '00] MANDARIN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcționar din China feudală și Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ◊ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)
10. [MDN '00] MANDARIN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină)
11. [DCR2] mandarin s. m. Om de litere influent; om cultivat care deține multe titluri ◊ „În credința [intelectualilor ei au] rolul formal de mandarini.” R.lit. 36/93 p. 3 (din fr. mandarin, it. mandarino; DN3)
12. [Șăineanu, ed. VI] mandarin m. nume ce se dă funcționarilor și învățaților chinezi: mandarini ’n haine scumpe de mătasă vișinie AL.
13. [Scriban] *mandarín m. (pg. mandarim, care pare a fi scr. mandalin, expert în petre prețioase, consilier, ministru ș. a.).Titlu dat de Europenĭ funcționarilor publicĭ în China. Fig. Iron. Personagiŭ influent. Arbore care produce mandarine.
14. [DOOM 3] mandarin s. m., pl. mandarini
15. [DOOM 2] mandarin s. m., pl. mandarini
16. [DE] MANDARÍN2 (< mandarină) s. m. Specie de pomi și arbuști fructiferi din genul Citrus, familia rutacee, originari din China, înalți de 3-4 m, cu frunze lancelolate, parsistente, cu flori albe, mizi și parfumate și cu fructe sferice (Citrus nobilis). Crește în regiunile tropicale și subtropicale.
17. [DE] MANDARÍN1 (< fr.) s. m. 1. Nume dat de către portughezi demnitarilor indigeni din Indochina, extins apoi de către europeni la înalții funcționari publici din China Feudală. 2. Fig. (Ir.) Persoană importantă și influentă.
18. [DLR] MANDARIN1 s. m. Mare demnitar din vechea organizare politică și socială a Chinei, Indochinei și Coreei. Cf. MUMULEANU, C. 10/7. Pe un pod pășește-alene fiica unui mandarin, sub cortelul de crep galbin. ALECSANDRI, P. III, 88. Mandarini, stind laolaltă, Spun că semne sînt de ploaie. MACEDONSKI, O. I, 205. A rămas tot solemn și țîfnos ca un mandarin. C. PETRESCU, V. 362, cf. id. Î. II, 108. ◊ (Depreciativ sau ironic, folosit ca epitet) La acest curent [junimist] s-au alipit cîțiva mandarini ai păturii intelectuale, cîțiva aristocrați ai profesiunilor liberale. IBRĂiLEANU, SP. CR. 171. Academia R.P.R. nu rămîne un for închis constituit din oameni „consacrați”, din „mandarini” inerți ai științei moarte. CONTEMP. 1949, nr. 126, 14/4. – Pl.: mandarini. – Din fr. mandarin.
19. [DLR] MANDARÍN2 s. m. Arbust fructifer specific regiunilor mediteraneene, cu fructe comestibile (Citrus nobilis Laur). V. p o r t o c a l. - Pl.: mandarini. – De la mandarină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL