1. [MDA2] mănânțăla vt [At: ALR I, 1772/283 / V: mân~ / Pzi: ~lez / E: ns cf amenința] (Fșa) 1 (Trs) A amenința. 2 (Reg) A ocărî.
2. [MDA2] mânânțăla v vz mănânțăla
3. [DGS] mănânțăla vb. I. tr. (reg.; compl. indică oameni; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „cu” sau de o prop. compl. dr.) v. Amenința. Avertiza.
4. [DLR] MĂNÍNȚĂLA vb. I. Tranz. (Folosit și a b s o l.) (Prin Transilv.) A amenința. Mănînțălez cu jăjătu. ALR II 4 592/272, cf. 4 592/284. ♦ (Regional) A ocărî (Stupinii-Zălau). ALR I 1 572/283. Nu tăt mînînțăla c-oi vini la tine. ib. - Prez. ind.: mănînțălez. -Și: mînînțălá vb. I. – Cf. a m e n i n ț a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL