1. [DEX '09] MĂMUCUȚĂ, mămucuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui mămucă. – Mămucă + suf. -uță.
2. [MDA2] mămucuță sf [At: CREANGĂ, P. 292 / Pl: ~țe / E: mămucă + -uță] (Mol) 1-2 (Șhp) Mămică (1-2). 3 (Reg) Mamă (25).
3. [DEX '98] MĂMUCUȚĂ, mămucuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui mămucă. – Mămucă + suf. -uță.
4. [DLRLC] MĂMUCUȚĂ s. f. (Popular) Mămucă. Ce s-a întîmplat, sufletul mămucuței? șopti dădaca. SADOVEANU, Z. C. 254. Dragii mămucuței, dragi! Cum așteaptă ei cu bucurie! CREANGĂ, P. 25. Busuioc cu trei crenguță, Petrece-mă, mămucuță. SEVASTOS, C. 17.
5. [DOOM 3] !mămucuță (reg.) s. f., g.-d. art. mămucuței
6. [DOOM 2] mămucuță (reg.) s. f., g.-d. art. mămucuței; pl. mămucuțe
7. [DLR] MĂMUCÚȚĂ s. f. (Mai ales prin Mold.) Diminutiv al lui m ă m u c ă1. 1. Cf. m ă m u c ă1 (1). Nu mi-oi feștili mînutele tătucuței și a mămucuței. CREANGĂ, P. 292. Busuioc verde firos, Rămîi, tată, sănătos. Busuioc cu trei crenguță, Petrece-mă, mămucuțâ. SEVASTOS, C. 17, cf. ȘEZ. I, 187, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ◊ (În formule exclamative de compătimire, de mirare etc.) Vai, mămucuță! și unde-o dat în vara aceea o ploaie cu chiatră ca aceea, de nu s-o ales nimică de grădinile lor. ȘEZ. II, 141. 2. Cf. mămucă1 (2). Dragii mămucuții, dragi! CREANGĂ, P. 25. Ce s-a întîmplat, sufletul mămucuței? șopti dadaca. SADOVEANU, Z. C. 254. 3. (Regional) Cf. m ă m u c ă1 (4). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. - Pl .: mămucuțe. – Mămucă1 + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL