1. [MDA2] mamină sf vz namilă
2. [DEX '09] NAMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de proporții foarte mari și cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.
3. [MDA2] mamilă sf vz namilă
4. [MDA2] momilă sf vz namilă
5. [MDA2] namilă sf [At: CANTEMIR, IST. 142 / V: (reg) ma~, mamină, manină, mlamni~, mom~, ~ină, năma~, năm~, nomină / Pl: ~le, nămili / E: nct] 1 Ființă sau lucru de proporții exagerate, mari, uriașe Si: colos, matahală, (reg) natimală (1), natină (2), nătărală. 2 Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare de obicei îngrozitoare, adesea cu contururi vagi Si: (reg) budihace, nămetenie. 3 (Pex) Arătare. 4 (Reg; dep) Cal mare și urât. 5 (Reg) Sperietoare.
6. [MDA2] namină sf vz namilă
7. [MDA2] nămală2 sf vz namilă
8. [MDA2] nămilă sf vz namilă
9. [MDA2] nomină sf vz namilă
10. [CADE] NAMILĂ (pl. -le) sf. 1 Om, animal, monstru de o statură foarte mare, mătăhală, uriaș, colos: se pomenește cu o ~ de om: capu-i era cît ciutura și pieptul cît banița (R.-COD.); o ~ de leu cît toate zilele de mare (ISP.) ¶ 2 Lucru extraordinar de mare, de o formă uriașă, colosală: erau două namile de case, cu pridvoare, săli mari, tinzi (I.-GH.); ne uităm cu groază în sus la namilele de stînci aninate de păreții cheii (VLAH.) 👉 MAMINĂ.
11. [CADE] NAMINĂ sf. Olten. (VÎRC.) 👉 NAMILĂ.
12. [CADE] NĂMALĂ (pl. -le) sf. Trans. 🔱 NAMILĂ: văzu apropiindu-se o ~ de pasăre cît un bivol, cu două capuri (RET.).
13. [DEX '98] NAMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.
14. [DLRLC] NAMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. Deodată ieși din tufișuri o namilă cît un junc. Era un vier negru. SADOVEANU, O. I 64. Namila de vapor a dat peste mine și eu m-am văzut deodată în fundul apei. DUNĂREANU, CH. 190. O namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri. CREANGĂ, P. 241. ◊ (În comparații și metafore) Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.
15. [Șăineanu, ed. VI] mòmilă f. Tr. namilă. [De aceeaș origină cu momâie].
16. [Șăineanu, ed. VI] namilă f. 1. arătare uriașă; 2. colos: o namilă de om CR. namilă de marmură OD. [Disimilat din mamilă: v. momâie].
17. [Scriban] mámilă și mámină, V. namilă.
18. [Scriban] mánină, V. namilă.
19. [Scriban] mómilă f. (V. momîĭe). Trans. Namilă.
20. [Scriban] momîĭe f., pl. îĭ (slovac mamona, strigoĭ, pol. dial. mamuna, rudă cu rom. momesc. De aci var. mómilă [Ban. Trans.], mámină, mánină [est] și námilă [vest]). Sperietoare, om de peticĭ și de paĭe pus în semănăturĭ ca să se sperie păsările. Prăjină înfiptă ca să arăte hotaru. – În est momîĭață (pl. -ĭețe), după mogîldeață (Sadov. VR. 1910, 4, 60, și rev. I. Crg. 14, 111) și mămúĭe, vechĭ mamúĭe. V. momîrlan.
21. [Scriban] námilă (vest), mámilă, mámină și mánină (est) f., pl. e și ĭ (V. momîĭe). Colos, ceva voluminos: o namilă de om, de munte. – La As. 155: o fĭară manină. Și nămálă, pl. e (Ret.).
22. [Scriban] nămálă V. namilă.
23. [DOOM 3] namilă s. f., g.-d. art. namilei; pl. namile
24. [DOOM 2] namilă s. f., g.-d. art. namilei; pl. namile
25. [DER] namilă (namile), s. f. – Gigant, uriaș. – Megl. namilă. Creație expresivă, cf. momîie și der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea și Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamișă, manină etc. – Natimă, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui dușman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucișat cu aceste cuvinte.
26. [DAR] momilă, momile, s.f. (reg.) namilă.
27. [DLR] MÁMILĂ s. f. v. namilă.
28. [DLR] MÁNINĂ s. f. v. namilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL