1. [DEX '09] MAMELUC, mameluci, s. m. 1. Soldat de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt. ♦ Cavalerist francez dintr-un escadron de gardă imperială. 2. Fig. Om lipsit de personalitate, de păreri proprii. – Din fr. mamelouk.
2. [MDA2] mameluc sm [At: BOLINTINEANU, O. 189 / Pl: ~uci / E: fr mamelouk] 1 Soldat de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt. 2 Cavalerist francez dintr-un escadron de gardă imperială. 3 (Fig) Om fără personalitate și fără păreri proprii.
3. [DLRLC] MAMELUC, mameluci, s. m. Soldat (în vechime sclav) din garda personală a sultanilor din Egipt. Dar mamelucii zboară prin cîmpii cei sălbateci Ca pulberea în vînt. BOLINTINEANU, O. 189. ♦ Fig. Om lipsit de personalitate și de păreri proprii, care face tot ce i se spune.
4. [DN] MAMELUC s.m. 1. Soldat care făcea parte dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. 2. (În Brazilia) Persoană născută dintr-un părinte alb și unul indian. 3. (Fig.) Om fără personalitate și fără păreri proprii. / < fr. mamelouk, cf. ar. mamluk – sclav].
5. [MDN '00] MAMELUC s. m. 1. soldat dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. ◊ cavalerist francez dintr-un escadron de gardă al lui Napoleon. 2. (fig.) om fără personalitate și fără păreri proprii. (< fr. mamelouk)
6. [Șăineanu, ed. VI] mameluc m. soldat din cavaleria egipteană: mamelucii instituiți la 1254, fură exterminați în 1811 din ordinul lui Mahomed-Ali.
7. [Scriban] *mamelúc m. (fr. mameluk și mamelouk, d. ar. mamluk, sclav). Soldat dintr’o miliție călare din Egipt (instituițĭ la 1254, învinșĭ de Napoleon I la 1798 la Piramide și exterminațĭ la 1811 de Mehemet-Ali fiindcă ajunsese incomozĭ). Fig. Partizan fanatic al unuĭ suveran, al unuĭ om de stat ș. a. V. pretorian, ĭenicer și automat.
8. [DOOM 3] mameluc s. m., pl. mameluci
9. [DOOM 2] mameluc s. m., pl. mameluci
10. [DER] mameluc (mameluci), s. m. – 1. Soldat. – 2. Om prost. – 3. Om de paie. Fr. mamelouk, din arab. mamluk „sclav”.
11. [DE] MAMELÚC (< fr.; cuv. arab „sclav”, „rob”) s. m. 1. Membru al unui corp de oaste special, creat în Egipt, la c. 1230, de sultanul Malik as-Salik, în timpul dinastiei Aiubizilor (1171-1252). În 1250, m. au răsturnat ramura egipteană a Aiubizilor și au înființat dinastia sultanilor m. care au domnit, până în 1517, în statul ce includea Egiptul și Siria, fiind înlăturați de turcii otomani; m. au avut un rol important în istoria politică a Egiptului în timpul dinastiilor Bahrizilor (1250-1382) și Burdjizilor (1382-1517). Corpul m. a fost desființat în 1811 de Mehmet Ali, vicerege al Egiptului. 2. Soldat aparținând unei companii din timpul expediției lui Napoleon în Egipt și pe care acesta i-a integrat (1804) în garda imperială.
12. [Argou] mameluc, mameluci s. m. (peior.) om lipsit de personalitate
13. [CECC] Mameluc – Mamelucii au fost niște soldați aprigi din cavaleria sultanilor care au ținut secole de-a rîndul Egiptul sub călcîi. Bolintineanu, în poezia La piramide, îi zugrăvește în versurile: „Dar mamelucii zboară prin cîmpii cei sălbateci Ca pulberea în vînt Și umbrele lor mute, cu caii lor fantastici, Reintră în mormînt” Ca expresie însă, mameluci înseamnă niște executanți care nu știu de vorbă și urmează cu sfințenie ordinele primite. Se spune îndeobște: „Sta ca un mameluc”, „Sînt niște mameluci”. Expresia s-a introdus după campania din Egipt a lui Napoleon, cînd mai mulți mameluci au cerut să plece împreună cu el în Franța. Napoleon i-a luat și a constituit din ei un escadron de gardă. Franțuzește nu știau, dar îl urmau în toate campaniile pe împărat, îndeplinind orbește toate poruncile lui. IST.
14. [DLR] MAMELÚC s. m. 1. Soldat de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt. Cf. COSTINESCU. Mamelucii zboară prin cîmpii cei sălbatici Ca pulberea în vînt, Și umbrele lor mute, cu caii lor fantastici, Reintră în mormînt. BOLINTINEANU, O. 189, Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Cairo e tot un cimitir. Morminte de califi, de mameluci, de faraoni. RALEA, S. T. I, 246. ♦ Cavalerist francez dintr-un escadron de gardă imperială. Grenadirii, tiralerii, mamelucii, dragonii împărătesii, matrozii mergea mestecați unii cu alții. GT (1841), 32/35. 2. F i g. Om fără personalitate și fără păreri proprii. La Cameră nu deschisese gura niciodată, fiind mameluc guvernamental. REBREANU, I. 416, cf. id. R. II, 33. Regele va ajunge, cu concursul mamelucilor politici, la dictatură personală. STANCU, R. A. IV, 192. - Pl.: mameluci. – Din fr. mamelouk.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL