1. [DEX '09] MĂMĂLIGAR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. – Mămăligă + suf. -ar.
2. [MDA2] mămăligar [At: GORJAN, H. I, 16/19/ V: măli~ / Pl: ~i, (4, 5) ~e / E: mămăligă + -ar] 1 sm Persoană care mănâncă multă mămăligă. 2 sm Epitet peiorativ folosit în trecut la adresa țăranilor munteni și moldoveni fiindcă se hrăneau cu mămăligă Vz țărănoi, țopârlan. 3 sm (Dep) Om lipsit de personalitate și de energie Si: mămăligă (8). 4 sn (Reg) Făcăleț. 5 sn (Reg) Crăcană înfiptă în grindeiul plugului, de care se atârnă traista cu mâncare.
3. [DLRLC] MĂMĂLIGAR, mămăligari, s. m. Termen injurios folosit în trecut la adresa țăranilor (a căror hrană de bază era mămăliga). Întîi și-ntîi, măi mămăligarule măi... pe mine să nu mă iei cu «om bun». CAMILAR, N. I 315. Elena face haz de acești mămăligari. BOLINTINEANU, O. 439.
4. [Scriban] mămăligár m. (d. mămăligă). Fam. Iron. Om moale, blegan (adică moale ca o mămăligă saŭ care nu poate molfăi de cît mămăligă). V. covrigar.
5. [MDA2] măligar1 sn vz mămăligar
6. [Șăineanu, ed. VI] mamăligar m. 1. care se hrănește numai cu mămăligă; 2. fig. bădăran, țărănoiu.
7. [DOOM 3] mămăligar s. m., pl. mămăligari
8. [DOOM 2] mămăligar s. m., pl. mămăligari
9. [Argou] mămăligar, mămăligari s. m. (adol., peior.) șofer începător.
10. [DGS] mămăligar s.n., s.m. 1 s.n. (gosp.; reg.) v. Făcăleț. 2 s.m. (peior.) v. Sătean. Țăran.
11. [DLR] MĂMĂLIGÁR s. m., s. n. I. S. m. 1. Persoană care mănîncă (multă) mămăligă. Făcălețul. . . se găsește în casa fiecărui mămăligar. MANOLESCU, I. 66. ♦ Epitet peiorativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor munteni și moldoveni (fiindcă se hrăneau cu mămăligă). V. țărănoi, țopîrlan. Elena face haz de acești mămăligari. BOLINTINEANU, O. 439. Întîi și-ntîi, măi mămăligarule. . . pe mine să nu mă iei cu „om bun”. CAMILAR, N. I, 315. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. V. m ă m ă l i g ă (2). Tu, de ce te lași, ticăloase, să își bată joc de tine toți mămăligarii? GORJAN, H. I, 16/19. Bărbatul acela nu e bărbat adevărat, ci un mămăligari. MARIAN, O. I, 349. Sandu, un mutălău, și încă vreo cîțiva mămăligari. ap. TDRG. II. S. n. (Regional) 1. Făcăleț. H IV 158, cf. DR. III, 713. 2. Crăcană înfiptă în grindeiul plugului, de care se atîrna traista cu mîncare. Cf. H III 140, 228, 438. – Pl.: (I) mămăligari, (II) mămăligare. – Și: măligár s. n. DR. III, 713. – Mămăligă + suf. -ar.
12. [DLR] MĂLIGÁR1 s. n. v. mămăligar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL