1. [DEX '09] MALIGNITATE s. f. Caracterul a ceea ce este malign, evoluție spre agravare a unei boli. – Din lat. malignitas, -atis. Cf. fr. malignité.
2. [MDA2] malignitate sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. 35/7 / V: (înv) ~lin~ / E: lat malignitas, -atis, fr malignité] (Rar) Caracter a ceea ce este malign (2).
3. [DN] MALIGNITATE s.f. Răutate. ♦ Gravitate a unei boli; influență vătămătoare. [Pron. -lig-ni-. / cf. lat. malignitas, fr. malignité].
4. [MDN '00] MALIGNITATE s. f. caracter malign. (< fr. malignité, lat. malignitas)
5. [Scriban] *malignitáte f. (lat. malignitas). Caracteru de a fi malign.
6. [MDA2] malinitate sf vz malignitate
7. [DOOM 3] malignitate s. f., g.-d. art. malignității
8. [DOOM 2] malignitate s. f., g.-d. art. malignității
9. [DLR] MALIGNITATE s. f. (Astăzi rar) Caracterul, însușirea a ceea ce este malign (1). Aplecați spre. . . malignitate. ȚICHINDEAL, A. M. 35/7. Numim malignitate aplecarea viclenoasă ce avem a pătrunde slăbiciunile altora, a descoperi ale lor năravuri spre veselia ce isvorește pentru noi din a lor rușinare. GTN (1835), 171/30. Felurimi de tîlmăciri am văzut că malignitatea sau curiozitatea oamenilor au vrut să dea poemilor mele. HELIADE, O. II, 13, cf. COSTINESCU. Totuși, persiflajul antipatic care trăda o malignitate congenitală îl făcu să ezite. CĂLINESCU, S. 48. - Și: (învechit) malinitáte s. f. COSTINESCU. – Din lat. malignitas, -atis. Cf. fr. m a l i g n i t é.
10. [DLR] MALINITÁTE s. f. v. malignitate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL