1. [MDA2] mălăuț sn [At: ȘEZ. II, 224 / V: ~ăiuț / Pl: ~e / E: mălai + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Mălăiaș (1-6). 7 (Bot; reg) Nalbă (Malva silvestris).
2. [DLRLC] MĂLĂUȚ, mălăuțe, s. n. (Regional) Mălăiaș. Femeile care au copii mici pentru ei fac mălăuțe. ȘEZ. v 52.
3. [DLRM] MĂLĂUȚ, mălăuțe, s. n. (Reg.) Mălăiaș. – Din mălai + suf. -uț.
4. [MDA2] mălăiuț sn vz mălăuț
5. [DGS] mălăuț s.m. (bot.; reg.) v. Nalbă. Nalbă-mică (Malva silvestris).
6. [DLR] MĂLĂUȚ s. n. (Regional) 1. Mălăiaș (2). Cf. ȘEZ. II, 224. Femeile care au copii mici pentru ei fac mălăuțe. ib. V, 52, cf. 53. Băietu așa de puțin mînca, Douăsprezece mălăuțe le ridica. MAT. FOLK. 1 469, cf. ALR I 766/576. 2. (Bot. ; regional) Nalbă (Malva silvestris) (Vînători-Sighișoara). ALR II 6309/157. – Pl.: mălăuțe. – Și: mălăiúț s. n. Com. MARIAN, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Mălai + suf. -uț.
7. [DLR] MĂLĂIUȚ s. n. v. mălăuț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL