1. [MDA2] majestuos, ~oasă a vz maiestuos
2. [DLRLC] MAJESTUOS, -OASĂ adj. v. maiestos.
3. [DN] MAJESTUOS, -OASĂ adj. v. maiestuos.
4. [DEX '09] MAIESTOS, -OASĂ adj. v. maiestuos.
5. [DEX '09] MAIESTUOS, -OASĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestos, -oasă, majestos, -oasă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.[1]
6. [DEX '09] MAJESTOS, -OASĂ adj. v. maiestuos.
7. [MDA2] maiestos, ~oasă a, av vz maiestuos
8. [MDA2] maiestuos, ~oasă [At: MAIOR, T. 9/26 / V: ~tos, majestos, maje~, (îrg) măi~ / Pl: ~oși, ~oase / E: it maestoso, fr majestueux] 1-2 a, av (D. ținută, mișcări etc.) (Într-un mod) care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios Vz august, olimpian, regal. 3-4 a, av (Irn; dep) Pompos. 5-6 a, av (Într-un mod) care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor Si: impunător Vz magnific, superb. 7 (Înv; fam; îe) Fii ~ ! Fii serios! 8 sn Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav și impunător.
9. [MDA2] majestos, ~oasă a vz maiestuos
10. [MDA2] măiestos, ~oasă a vz maiestuos
11. [DEX '98] MAIESTUOS, -OASĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestos, -oasă, majestos, -oasă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.
12. [DLRLC] MAIESTOS, -OASĂ, maiestoși, -oase, adj. Măreț, impunător, solemn. Cîntecul... e atît de maiestos în felul cum străbate lumea. BOGZA, C. O. 413. Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios Ca înaltele coloane-a unui templu maiestos. ALECSANDRI, P. A. 115. Dascălul tinse brațul...cu un gest maiestos. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ (Adverbial) Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137. Înalț-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. III 101. – Variante: maiestuos, -oasă (BOLINTINEANU, O. 121), majestos, -oasă (SAHIA, U.R.S.S. 40), majestuos, -oasă (BOGZA, C. O. 315) adj.
13. [DLRLC] MAIESTUOS, -OASĂ adj. v. maiestos.
14. [DLRLC] MAJESTOS, -OASĂ adj. v. maiestos.
15. [DN] MAIESTUOS, -OASĂ adj. Măreț, solemn, impunător. ♦ (adv.) Cu măreție, în mod grandios. // s.n. Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav, grandios și impunător. [Pron. ma-ies-tu-os, var. majestuos, -oasă adj. / cf. fr. majestueux, it. maestoso].
16. [MDN '00] MAIESTUOS, -OASĂ adj. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn. (< it. maestoso, fr. majesteux)
17. [Șăineanu, ed. VI] maiestos a. plin de maiestate.
18. [Scriban] *maĭestós (d. maĭestate, ca și it. maestoso) și -tuós, (ca fr. majestueux) -oásă adj. Plin de maĭestate: mers maĭestos. Adv. Cu maĭestate.
19. [DOOM 3] !majestuos/maiestuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. majestuoși/maiestuoși; f. majestuoasă/maiestuoasă, pl. majestuoase/maiestuoase
20. [DOOM 3] maiestuos v. majestuos
21. [DOOM 2] maiestuos (-tu-os) adj. m., pl. maiestuoși; f. maiestuoasă, pl. maiestuoase
22. [IVO-III] maiestos.
23. [DGS] maiestuos, -oasă adj., adv. I adj. 1 (despre construcții, monumente etc.) grandios, impozant, impunător, măreț, monumental, splendid, superb, <fig.> trufaș1, <fig.; înv. și pop.> luminos. Catedrala este o construcție maiestuoasă. 2 (despre elemente ale naturii, forme de relief elemente arhitecturale etc.) falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, magnific, măreț, semeț, splendid, <înv. și pop.> mândru, <înv. și reg.> fălos, <înv.> faeș, <fig.> trufaș1, <fig.; rar> exorbitant. Piscurile maiestuoase ale munților se profilează în depărtare. 3 (despre peisaje, priveliști etc.) grandios, impresionant, impunător, măreț, splendid, superb, <fig.; rar> august2. Din avion, imaginea Everestului, în lumina soarelui, este maiestuoasă. 4 (despre natură sau despre elemente, fenomene, procese ale ei) grandios, măreț, mirific, solemn, <înv.> solemnel. O noapte maiestuoasă se lasă peste oraș. 5 (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) grandios, impunător, măreț, <fig.> epic, homeric, olimpian, olimpic, <fig.; înv.> melean. În romanul său, lupta dintre cele două oști ia proporții maiestuoase. 6 avântat, semeț. Urmărește zborul maiestuos al acvilei. 7 (mai ales despre ținută, manifestări, ton) mândru, <fig.> măreț, regal2, regesc. Impunătoare, frumoasă și cu o ținută maiestuoasă, impresionează pe toți. 8 (despre gesturi, mișcări) <fig.> larg, măreț. Avocatul pleda pătimaș, cu gesturi maiestuoase. Totdeauna salutul lui era maiestuos și zâmbitor. II adv. (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) maestoso, solemn.
24. [DLR] MAJESTUOS, -OASĂ adj. v. maiestos.
25. [DLR] MAIESTÓS, -OASĂ adj. 1. (Mai ales despre ținută, mișcări, ton) Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. V. a u g u s t, r e g a l, o l i m p i a n. Mentor, cu un ton maiestos (cu mărime), îi zise. MAIOR, T. 9/26. Cînd două trochee sau două iambe vin unul după altul . . ., declamarea devine mai gravă sau mai majestoasă. HELIADE, O. II, 144. Branda, strălucindă de frumusețe și cu aer maiestos. ASACHI, S. L. II, 53. Butca marelui ban intră cu pași grvi și măiestoși. FILIMON, O. I, 109, cf. 110. Întinse brațul. . . cu un gest maiestos. NRGRUZZI, S. I, 6. Capela se umple de-un cîntec sfînt și maiestos. GHEREA, ST. CR. I, 253, cf. I. NEGRUZZI, S. I, 79. ◊ (Adverbial) Creștinul Dan, bătrînul cu suflet luminos, înalță-a lui statură și zice maiestos. ALECSANDRI, P. III, 101. ♦ (Adverbial, de obicei ironic sau depreciativ) Cu gravitate, cu importanță. Un sergent burtănos..., despicînd majestos valul mulțimii... , începu ancheta. BRĂESCU, V. 60. Nenea „mare”... trecu maiestos șnurul ochelarilor pe după urechea lui anemică. KLOPSTOCK, F. 135. Încredințat că a aruncat argumentul suprem, Stânică ieși pe ușă maiestos. CĂLINESCU, E. O. II, 32. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. V. m a g n i f i c, s u p e r b. Pionul, petros munte, între nouri înalța-va maiestoasa a lui frunte, ASACHI, S. L. I, 163. De aice se descopere în perspectivă pitorească, cea mai frumoasă parte a Pionului, a căruia coastă rîpoasă... atrage vederea prin maiestuoasa și bizara formă. CALENDAR (1847), 49/21. La vederea unor așa maiestuoase creații... salutăm cu respect icoana venerabililor fondatori. ib. (1855), 139/15, cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU. Maiestosul său fluviu... desparte [țara Făgărașului] de restul Transilvaniei. HASDEU, I. C. I, 10. Templu maiestos. ALECSANDRI, P. III, 17. Danubiu maiestuos. BOLINTINEANU, O. 121. Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă. EMINESCU, O. IV, 135. Grădina doarme, Și-n maiestoase șiruri Copacii-nalță umbra lor bizară. DENSUSIANU, L. A. 16. Zadarnice fanfare cu note triumfale Sunau beția luptei din turnuri majestuoase. PETICĂ, O. 59. Plopi majestoși. SAHIA, U.R.S.S. 40. Munții majestoși ai Gutinului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2630. Urcăm maiestoase scări de marmură. STANCU, U.R.S.S. 22, cf. 14. Această pasăre majestuoasă, de talie mai zveltă... populează primăvara și vara pădurile noastre. LiNȚIA, P. II, 263. ◊ (În contexte figurate) Muntele durerilor umane Mi se-nalță maiestos în față. BENIUC, V. 79. ♦ (Adverbial) Cu măreție, grandios. Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Această vale, prin care atît de maiestuos își poartă apele Bistrița. V. ROM. martie 1954, 228. ♦ Pompos. Apăru într-un costum civil, maiestos, cu lavalieră. CĂLINESCU, E. O. I, 137. 3. (Argotic, în e x p r.) Fii maiestos! = fii serios! fii solemn 1 v. solemn. Cf. BUL. FIL. V, 221. – Pl.: maiestoși, -oase. – Și: maiestuós,-oásă, majestós, -oásă, majestuós, -oásă, (învechit și regional) măiestos, -oásă (BL VI, 213) adj. – Din it. maestoso, fr. majestueux.
26. [DLR] MAIESTUOS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.
27. [DLR] MAJESTOS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.
28. [DLR] MĂIESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL