1. [MDA2] măimui vt [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: ns cf moimă, maimun, maimună] (Reg) A maimuțări (1) pe cineva sau ceva Si: a imita.
2. [MDA2] maimuțesc, ~ească a [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: maimuță + -esc] (Rar) 1 Care aparține maimuței (1) Si: (rar) momițesc (1). 2 Referitor la maimuță (1) Si: (rar) momițesc (2). 3 Ca al maimuței (1) Si: (rar) momițesc (3).
3. [Scriban] maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.
4. [Scriban] măĭmuĭésc, V. maĭmuțăresc.
5. [DLR] MĂIMUI vb. IV. T r a n z. (Regional) A maimuțări (1) (pe cineva sau ceva) ; a imita. Măimuind graiul celui negru, BĂRAC, ap. TDRG. - Prez. ind.: mâimuiesc. – Cf. m o i m ă, m a i m u n, m a i m u n ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL