1. [DEX '09] MĂIESTREȘTE adv. (Înv.) Cu măiestrie; artisticește. – Măiestru + suf. -ește.
2. [MDA2] măiestrește av [At: ODOBESCU, S. I, 399 / E: măiestru + -ește] (Nob) Cu măiestrie, artistic.
3. [DEX '98] MĂIESTREȘTE adv. (Înv.) Cu măiestrie; artisticește. [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ește.
4. [DLRLC] MĂIESTREȘTE adv. (Rar) Cu măiestrie, cu artă, iscusit, dibaci. Straturi de cărămidă... se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn. ODOBESCU, S. I 388.
5. [DEX '09] MĂIESTRI, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.
6. [MDA2] măiestri [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 47v/34 / Pzi: ~resc / E: măiestru] 1 vi (Îvr) A unelti. 2 vr A deveni înțelept, iscusit. 3 vt (Rar) A lucra cu măiestrie (6), cu artă. 4 vt (Rar) A inventa.
7. [DEX '98] MĂIESTRI, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.
8. [DLRLC] MĂIESTRI, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.
9. [Șăineanu, ed. VI] măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.
10. [DOOM 3] măiestrește (înv.) adv.
11. [DOOM 3] măiestri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestresc, 3 sg. măiestrește, imperf. 1 măiestream; conj. prez. 1 sg. să măiestresc, 3 să măiestrească
12. [DOOM 2] măiestri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestresc, imperf. 3 sg. măiestrea; conj. prez. 3 să măiestrească
13. [DGS] măiestri vb. IV. intr. (înv.; despre oameni, grupuri de oameni, organizații etc.) v. Complota. Conjura. Conspira. Unelti.
14. [DLRLV] MĂIESTRI vb. (Mold.) A unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scăpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -i. Vezi și măiestreț, măiestrie.
15. [DLR] MĂIESTRÉȘTE adv. (Neobișnuit) Cu măiestrie, artistic. Clădită cu straturi de cărămidă roșie ce se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn și gălbui. ODOBESCU, S. I, 388. – Măiestru + suf. -ește.
16. [DLR] MĂIESTRÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit, rar) A face intrigi, a unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scâpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măestrind. DOSOFTEI, V. S. octombrie 47r/34. ◊ T r a n z. (Complementul indică intriga în discuție) Multe asupra mea măestriră, ce toate de zavistie le feaceră. id. ib. ianuarie 40r/20. 2. Refl. (Învechit, rar) A deveni înțelept, iscusit. Și să înmulți învățătura lui So[lo]mon foarte. . . și să măestri mai mult decît toți oamenii. BIBLIA (1 688), 2451/57. 3. T r a n z. (Astăzi mai ales livresc) A lucra cu măiestrie (4), a executa cu artă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29. Obiecte de artă, adică. . . toate sculpturile sau săpăturile măiestrite în piatră, lemn, metaluri și altele. ODOBESCU, S. II, 94, cf. 234. Boticelli întristatul, Mult vestitul florentin. . . Măiestrit-a fin minunea Idealului apus. PETICĂ, O. 36. ◊ Intranz. (în context figurat) Pe șantierul ăsta, de scînduri și lumini, Cu tîrnăcopul vorbei și flacăra privirii, Să măiestrim la jocul durerii și-al iubirii. DEȘLIU, G. 21. 4. Tianz. (Rar) A inventa ; a descoperi, a născoci. Cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU. – Prez. ind.: măiestresc. – V. măiestru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL