1. [DEX '09] MÂHNITOR, -OARE, mâhnitori, -oare, adj. Care mâhnește. – Mâhni + suf. -tor.
2. [MDA2] mâhnitor, ~oare a [At: MARCOVICI, D. 7/25 / Pl: ~i, ~oare / E: mâhni + -tor] (Rar) Care produce mâhnire Si: trist, (iuz) mâhnicios.
3. [DLRLC] MÎHNITOR, -OARE, mîhniiori, -oare, adj. (Rar) Care produce mîhnire. Aduse vorba despre lucruri atît de mîhnitoare sufletului. ISPIRESCU, L. 192.
4. [DOOM 3] mâhnitor adj. m., pl. mâhnitori; f. sg. și pl. mâhnitoare
5. [DOOM 2] mâhnitor adj. m., pl. mâhnitori; f. sg. și pl. mâhnitoare
6. [DGS] mâhnitor, -oare adj. (înv.) v. întristător.
7. [DLR] MÎHNITOR, -OÁRE adj. (Rar) Care produce mîhnire, care îndurerează; trist, deprimant, (ieșit din uz) mîhnicios. Omul să află. . . în deosebite stări mihnitoare. MARCOVICI, D. 7/25, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Aduse vorba despre lucruri atît de mîhnitoare sufletului. ISPIRESCU, L. 192. – Pl.: mîhnitori, -toare. – Mîhni + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL