1. [DEX '09] MĂGULEALĂ, măguleli, s. f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; lingușeală; amăgeală. – Măguli + suf. -eală.
2. [MDA2] măguleală sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: măguli + -eală] 1-2 Vorbă, gest de măgulire Si: lingușeală, (pop) amăgeală, (îvr) măguliciune.
3. [DLRLC] MĂGULEALĂ, măguleli și măgulele, s. f.. Vorbă care măgulește, lingușeală. Mama... crezîndu-le toate lăptoase după răbuș cum i le spusesem eu cu măgulele, mi-a dat și de mîncare. CREANGĂ, A. 61. Trimițîndu-i măgulele. Ș-un poclon de zece pungi. ALECSANDRI, P. P. 179.
4. [Șăineanu, ed. VI] măguleală f. vorbă amăgitoare: a început a-l lua cu măgulele CR.
5. [Scriban] măguleálă f., pl. elĭ. Măgulire. Vorbă măgulitoare.
6. [DOOM 3] măguleală s. f., g.-d. art. măgulelii; pl. măguleli
7. [DOOM 2] măguleală s. f., g.-d. art. măgulelii; pl. măguleli
8. [DGS] măguleală s.f. 1 adulare, adulație, flatare, lingușeală, lingușire, măgulire, <rar> flaterie, lingușitorie, <fam.> linguș, <înv. și reg.> colachie, olastiseală, șuteală1, <reg.> mâglisire, <înv.> lingare, lingăriciune, lingărie, lingărire, lingăritură, linguitură, lingușie, lingușitură, măgulitură, molcomire, pohlibuitură, <fig.> gâdilare, tămâiere, <fig.; fam.> perială, perietură, <fig.; fam.; peior.> pupincurism, <fig.; înv.> îmbunare, îmbunătură.
9. [DLR] MĂGULEÁLĂ s. f. Faptul de a m ă g u l i; vorbă, gest de măgulire ; lingușeală ; amăgeală (învechit, rar) măguliciune. Cf PONTBRIANT, D. Mama. . . crezîndu-le toate lăptoase, după răbuș, cum i le spusesem eu cu măgulele, m-a lăudat de vrednicia ce făcusem. CREANGĂ, A. 61. Iau mințile fetelor cu minciuni, cu măgulele. CONTEMPORANUL, V, 490, cf. VI2, 6, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., TDRG. Trei zile se sfătuiră, Lui Iordachi să-l înșele, Trimițîndu-i măgulele. ALECSANDRI, P. P. 179. - Pl.: măguleli și (regional) măgulele. – Măguli + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL