1. [DEX '09] MAGICIAN, -Ă, magicieni, -e, s. m. și f. Persoană care practică magia. ♦ Fig. Artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa. [Pr.: -ci-an] – Din fr. magicien.
2. [MDA2] magician sm [At: COSTINESCU / P: ~ci-an / Pl: ~ieni / E: fr magician] 1 Persoană care practică magia Si: mag2 (6) Vz fermecător, vrăjitor. 2 Scamator. 3 (Fig) Artist desăvârșit care obține efecte deosebite prin arta sa.
3. [DLRLC] MAGICIAN, magicieni, s. m. (Franțuzism) Persoană care se ocupă de magie; vrăjitor. – Pronunțat: -ci-an.
4. [DN] MAGICIAN, -Ă s.m. și f. Practicant al magiei; vrăjitor. ♦ (Fig.) Artist desăvîrșit. [Pron. -ci-an. / cf. fr. magicien].
5. [MDN '00] MAGICIAN, -Ă s. m. f. 1. practicant al magiei; vrăjitor. 2. (fig.) artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa. (< fr. magicien)
6. [DOOM 3] magician (desp. -ci-an) s. m., pl. magicieni (desp. -ci-eni)
7. [DOOM 2] magician (-ci-an) s. m., pl. magicieni (-ci-eni)
8. [DGS] magician, -ă s.m., s.f. mag1, vrăjitor, <înv.> vâlhovnic, vâlvă.
9. [DLR] MAGICIAN s. m. Persoană care practică magia; mag2. V. fermecător, vrăjitor. Cf. COSTINESCU. ♦ F i g. Artist desăvîrșit, care obține efecte deosebite prin arta sa. Prețuiam în el... pe magicianul ciudatelor împreunări de cuvinte, STANCU, R. A. II, 234. - Pronunțat: -ci-an. – Pl.: magicieni. – Din fr. magicien.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL