1. [DEX '09] MAGHIRAN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgheran, măghiran s. m.] – Din germ. Mageran.
2. [MDA2] maghiran sm [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~gher~, ~rean, măg~, măgher~, (reg) mader~, ~ior~, ~ger~, ~gerean, maier~, maierană sf maior~, major~, maiur~, mădăr~, măder~, măger~, măgerean, ~gior~, măier~, măierană sf, măierean, măir~, meghe~, megherean, meir~ sn, mighirean / Pl: ~i / E: ger Mageran, Majoran, Meiran] 1 (Șîc maioran-de-iarnă) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). 2 (Bot; îae; pre) Floare a maghiranului (1). 3 (Bot; reg; îc) Măgheran-buburuzos Specie de maghiran (1) foarte aromatic. 4 (Bot; reg; șîc majoran-sălbatic) Sovârv (Origanum vulgare).
3. [DLRLC] MAGHIRAN s. m. (Și în forma măghiran) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșiatice sau albe, cultivată în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). Foaie verde maghiran Ș-o cracă de leuștean. TEODORESCU, P. P. 303. – Variante: măgheran (ANGHEL, Î. G. 13), măghiran, măderan (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32) s. m.
4. [Scriban] maghirán (vest) și măghirán (est) m. (rut. magerán, rus. maerán, germ. majoran, meieran, fr. marjolaine, pv. majorana, it. majorana și maggiorana, ngr. [d. it.] matzurána, d. lat. amáracus, care e vgr. amárakos, maghiran, infl. de lat. major, maĭ mare, de unde s’a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africiĭ și cultivată prin grădinĭ (origanum majorana).
5. [DEX '09] MĂGHERAN s. m. v. maghiran.
6. [DEX '09] MĂGHIRAN s. m. v. maghiran.
7. [MDA2] maderan sn vz maghiran
8. [MDA2] mageran sm vz maghiran
9. [MDA2] magerean sm vz maghiran
10. [MDA2] magheran sm vz maghiran
11. [MDA2] maghioran sm vz maghiran
12. [MDA2] maghir sm vz mager
13. [MDA2] maghirean sm vz maghiran
14. [MDA2] magioran sm vz maghiran
15. [MDA2] maieran sm vz maghiran
16. [MDA2] maierană sf vz maghiran
17. [MDA2] maioran sm vz maghiran
18. [MDA2] maiuran sm vz maghiran
19. [MDA2] majoran sm vz maghiran
20. [MDA2] mădăran sm vz maghiran
21. [MDA2] măderan sm vz maghiran
22. [MDA2] măgeran sm vz maghiran
23. [MDA2] măgerean sm vz maghiran
24. [MDA2] măgheran sm vz maghiran
25. [MDA2] măghiran sm vz maghiran
26. [MDA2] măieran1 sm vz maghiran
27. [MDA2] măierană sf vz maghiran
28. [MDA2] măierean2 sm vz maghiran
29. [MDA2] măiran sm vz maghiran
30. [MDA2] megheran sn vz maghiran
31. [MDA2] megherean sn vz maghiran
32. [MDA2] meiran sm vz maghiran
33. [MDA2] mighirean sm vz maghiran
34. [DLRLC] MADERAN s. m. v. maghiran.
35. [Șăineanu, ed. VI] magheran m. plantă aromatică din fam. labiatelor, se cultivă adesea prin florării (Origanum majorana). [Rus. MAĬERANŬ].
36. [Scriban] măghirán, V. maghiran.
37. [DOOM 3] maghiran s. m., pl. maghirani
38. [DOOM 2] maghiran s. m., pl. maghirani
39. [MDO] maghiran
40. [IVO-III] măgheran, -ni.
41. [DER] măghiran (măghirani), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.
42. [DGE] MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Plantă erbacee cultivată, înaltă de 20-30 cm, cu flori albe sau roșietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. măgheran; utilizată în farmacie și parfumarie, iar în țările scandinave, în Germania și Austria și ca plantă condimentară pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul sălbatic, pop. sovârf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca plantă condimentară în țările mediteraneene, mai ales în Italia și Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializează ca (engl.) oregano.
43. [DGS] maghiran (măghiran) s.m. (bot.) 1 Origanum majorana; <reg.> poarta-raiului (v. poartă). 2 (reg.; și măghiran-sălbatic) v. Sovârf. Sovârf-roșu (Origanum vulgare).
44. [DGS] măghiran s.m. (bot.) = maghiran.
45. [DRAM 2021] măghirán, s.m. v. măieran.
46. [DRAM 2015] măghiran, s.m. – v. măieran.
47. [DRAM] măderan, -i, (măghiran), s.m. – (bot.) Plantă erbacee cu flori mici, roz-roșiatice, cu miros plăcut (Majorana hortensis). În med. pop. se folosește sub formă de ceai pentru stimularea digestiei, combaterea stărilor nervoase și a insomniilor, în calmarea bătăilor de inimă și în bolile femeiești. – Lat. maiorana, prin intermediul germ. Mageran, magh. majoranna.
48. [DLR] MAGHIRAN s. m. (Bot.) 1. (Și, neobișnuit, în sintagma maioran de iarnă, DDRF) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana); p. r e s t r. floarea acestei plante. Cf. ANON. CAR. Așijderea ierburile ceale mirositoare. . . măgeranul, busuiocul. ECONOMIA, 124/12, cf. 89/7. La Geneva,... rosmarinul, maghiranul și levantul nu sînt buruiene. CODRU-DRĂGUȘANU, V. 178. Iată mintă, săbiuță. . . , maioran. NEGRUZZI, S. I, 97. Oale cu magioran, mintă, calapăr. id. ib. 323. Glastre de flori, printre care se deosibeau mai ales: maghirani, trandafiri și cîțiva endrișaimi. FiLiMON, O. I, 186, cf. 264. Au înflorit iar măgheranii și n-a prins nimene de veste. ANGHEL, Î. G. 13, cf. 14. Frunză verde magheran, Voinicel mehedințean, Sum născut pe frunzi de fag, Ca să fiu la lume drag. POP., ap. HASDEU, I. C. I, 27. Foaiâ verde maghiran Ș-o cracă de leuștean, În credință, de știam, Nu mă mai amurezam. TEODORESCU, P. P. 303. De la mândra mea de vale, Mîndru măderan răsare. JARNIK-BÎRSEANU, D. 32. Maioran crescut în iarbă, Rău îți stă june cu barbă.MARIAN, NU, 12, cf. id. NA. 313, id. Î. 336. Floricea de maioran, Drâguța-i de-amu-i un an. RETEGANUL, TR. 141. Măgierean cu fir ciuntat, Văd, bade, că m-ai lăsat. id. ib. 158. Frundzuleana magheran, Năcăjesc mai mult di-un an, Și fac pelinu zahar, Șî pelinu-i tot amar. ȘEZ. III, 21. Foaie verde maghiran, De ce, neică, nu muream, Cînd eram copil d-un an? MAT. FOLK. 223, cf. ȘEZ. XIV, 140. Măieran umbră să-i țîie. ȚIPLEA, P. P. 12, cf. BUD, P. P. 68. Haidă, soro, la poiană, Să culezem maierană. DENSUSIANU, Ț. H. 168. Mădăran crescut în iarbă, Să cinstesc omul de treabă. BÎRLEA, C. P. 277, cf. id. B. 60. Măderan crescut în iarbă, Măi mîndruluț d-ingă apă, Gurița ta mult mńi-i dragă, Că vorbești vorbe de treabă, T. PAPAHAGI, M. 23, cf. 12. Frunză verde maierană, Mi s-o dus badea cătană. GREGORIAN, CL. 30. Am un drăguț de vălean, Cu peană de măgheran. POP., AP. SIMiONESCU, FL. 405. ◊ Măgheran-buburuzos= specie de maghiran (1) foarte aromatic. Măgheran buburuzos, Mintenaș îi fi pe jos. BÎRLEA, C. P. 247. 2. (Neobișnuit, în forma majoran și în sintagma măghiran sălbatic, PĂCALĂ, M. R. 18) Sovîrf. Cf. DDRF. - Pl.: maghirani. – Și: (popular) magherán, maghireán, măghirán, măgherán, (regional) maghiorán (COTEANU, PL. 25), magerán (ALEXI, W.), magereán (H X 30), măgerán, măgereán, magiorán, maderán (ANT. LIT. POP. I, 85), mădărán, măderan, măirán (T. PAPAHAGI, M. 5), maierán (ALEXI, W.), măierán, măiereán (H X 198), maiorán, majorán, maiurán (BARCIANU, ALEXI, W.), megherán (PANȚU, PL.), meghereán (A V 15), mighiréan (PANȚU, PL.), meirán (TDRG) s. m.; maieránă, măieránă (DR. I, 362) s. f. – Din germ. Mageran, Majoran, Meiran. Cf. lat. Origanum majorana.
49. [DLR] MADERÁN s. m. v. maghiran.
50. [DLR] MAGERÁN s. m. v. maghiran.
51. [DLR] MAGEREÁN s. m. v. maghiran.
52. [DLR] MAGHERAN s. m. v. maghiran.
53. [DLR] MAGHIORÁN s. m. v. maghiran.
54. [DLR] MAGHIREÁN s. m. v. maghiran.
55. [DLR] MAGIORÁN s. m. v. maghiran.
56. [DLR] MAIERÁN s. m. v. maghiran.
57. [DLR] MAIERANĂ s. f. v. maghiran.
58. [DLR] MAIORÁN s. m. v. maghiran.
59. [DLR] MAIURÁN s. m. v. maghiran.
60. [DLR] MAJORAN s. m. v. maghiran.
61. [DLR] MĂDĂRÁN s. m. v. maghiran.
62. [DLR] MĂDERÁN s. m. v. maghiran.
63. [DLR] MĂGERAN s. m. v. maghiran.
64. [DLR] MĂGEREÁN s. m. v. maghiran.
65. [DLR] MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.
66. [DLR] MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.
67. [DLR] MĂIERÁN1 s. m. v. maghiran.
68. [DLR] MĂIERÁNĂ s. f. v. maghiran.
69. [DLR] MĂIEREAN2 s. m. v. maghiran.
70. [DLR] MĂIRÁN s. m. v. maghiran.
71. [DLR] MEGHERÁN s. m. v. maghiran.
72. [DLR] MEIRÁN s. m. v. maghiran.
73. [DLR] MIGHIREÁN s. m. v. maghiran.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL