1. [MDA2] maghicesc, ~ească a, av [At: FL. D. (1680), 332/17 / Pl: ~ești / E: mag2 + -icesc] 1-4 Magic (1-4).
2. [DGS] maghicesc, -ească adj. (înv.) v. Magic. Misterios. Ocult.
3. [DLR] MAGHICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Care se referă la mag2 sau la magie; de mag, al magului, magic. Măiestria cea maghicească. FL. D. (1680), 332/17. Să obicinuisă a să sluji cu tot feliul de meșteșuguri maghicești și descintătoare. MOLNAR, I. 66/12. Filosofii grecești mult cinstea școala maghicească. id. ib. 171/19. Nu e de lipsă să știe omul taine maghicești, nici cum nu va preface arama în. aur. ȚICHINDEAL, F. 391/21. ◊ F i g. Această maghicească putere a poeziei au priceput-o mulți (a. 1827). BV III, 548. - Pl.: maghicești. – Mag2 + suf. -icesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL