Definiție și ce înseamnă maghiarizare

1. [DEX '09] MAGHIARIZARE, maghiarizări, s. f. Faptul de a (se) maghiariza. – V. maghiariza.

2. [MDA2] maghiarizare sf [At: DLR / Pl: ~zări / E: maghiariza] 1 (D. persoane) Asimilare cu populația de limbă maghiară. 2 Modificare a unui cuvânt, expresii etc. după structura limbii maghiare.

3. [DN] MAGHIARIZARE s.f. Acțiunea de a (se) maghiariza și rezultatul ei. [< maghiariza].

4. [DEX '09] MAGHIARIZA, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după sistemul limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.

5. [MDA2] maghiariza [At: V. ROM. septembrie 1963, 172 / Pzi: ~zez / E: maghiar + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 3 vt A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare.

6. [DEX '98] MAGHIARIZA, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.

7. [DN] MAGHIARIZA vb. I. 1. refl. (Despre oameni) A se asimila cu populația de limbă maghiară. 2. tr. A modifica (un cuvînt, o expresie) după structura limbii maghiare. [< maghiar + -iza].

8. [MDN '00] MAGHIARIZA vb. I. refl., tr. a (se) asimila cu populația de limbă maghiară. II. tr. a modifica un cuvânt, o expresie după structura limbii maghiare. (< maghiar + -iza)

9. [Scriban] *maghĭarizéz v.tr. Rar. Unguresc.

10. [DOOM 3] maghiarizare (desp. -ghia-) s. f., g.-d. art. maghiarizării; pl. maghiarizări

11. [DOOM 2] maghiarizare (-ghia-) s. f., g.-d. art. maghiarizării; pl. maghiarizări

12. [DOOM 3] maghiariza (a ~) (desp. -ghia-) vb., ind. prez. 1 sg. maghiarizez, 3 maghiarizează; conj. prez. 1 sg. să maghiarizez, 3 să maghiarizeze

13. [DOOM 2] maghiariza (a ~) (-ghia-) vb., ind. prez. 3. maghiarizează

14. [IVO-III] maghiarizez.

15. [DGS] maghiariza vb. I. refl. (despre oameni) <rar> a se unguriza, <înv.> a se ungureni, a se unguri. Stabilindu-se în Ungaria, s-a maghiarizat.

16. [DLR] MAGHIARIZARE s. f. Acțiunea de a (s e) m a g h i a r i z a și rezultatul ei. - Pl.: maghiarizări. – V. maghiariza.

17. [DLR] MAGHIARIZA vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A se asimila cu populația de limbă maghiară. 2. T r a n z. A modifica (un cuvînt, o expresie etc.) după structura limbii maghiare. Avea două pronume: unul prin botez ortodox (Ștefan) și altul pus de tată-so, Octavian, pentru a nu putea fi maghiarizat, V. ROM. septembrie 1963,172. - Prez. ind.: maghiarizez. – Maghiar + suf. -iza.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro