1. [DEX '09] MAGHERNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată; construcție rudimentară. 2. Prăvălie mică și sărăcăcioasă. 3. (Înv.) Bucătărie. – Din bg. magernica.
2. [MDA2] magherniță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/12 / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: bg магерница] 1 (Înv) Bucătărie. 2 Construcție rudimentară de scânduri Vz șandrama, baracă. 3 (Spc) Prăvălie mică, sărăcăcioasă. 4 (Dep) Cocioabă.
3. [DLRLC] MAGHERNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată (v. cocioabă) sau construcție primitivă în formă de casă (v. baracă). Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile, [cîinele] venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Casa unde am pășit la învățătura buchiilor era o magherniță posomorîtă. I. BOTEZ, ȘC. 31. O magherniță de scînduri... adăpostește pietrele morii. MACEDONSKI, O. III 30. 2. (Învechit) Bucătărie (la o mănăstire). Maghernițele sau cuinile... coprindeau o vatră largă. ODOBESCU, S. I 443.
4. [Șăineanu, ed. VI] magherniță f. căscioară sau prăvălioară de scânduri. [Vechiu-rom. magherniță, bucătărie = gr. mod.].
5. [Scriban] maghérniță f., pl. e (bg. magernica, bucătărie de mînăstire, d. ngr. magerĭómaĭ, vechĭ magirion, scris -eĭon. V. magher). Vechĭ. Bucătărie. Azĭ. Iron. Gașcă, baracă. Prăvalioară.
6. [DOOM 3] magherniță s. f., g.-d. art. magherniței; pl. maghernițe
7. [DOOM 2] magherniță s. f., g.-d. art. magherniței; pl. maghernițe
8. [DGS] magherniță s.f. (constr.) 1 șandrama. La marginea orașului erau maghernițe în care locuiau oameni săraci. 2 (înv.) v. Bucătărie.
9. [DLRLV] MAGHERNIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Bucătărie. A: L-au ispitit întăi cu slujba ospătăriei, apoi la magherniță. DOSOFTEI, VS. B: Stegnuša: maghernița, cuhnie. LEX., 336r. La moară mergea de măcina, și la magherniță ajuta. N 1682, 17v. Făcu trapezerie si magherniță. GI 25v; cf. LEX. 1683, 5r, 83v: L ante 1693, 26v; ANON. CANTAC.; N 1727, 152v; GI, 19v. Etimologie: bg. magernica. Vezi și magher. Cf. conihă.
10. [DLR] MAGHERNIȚĂ s. f. 1. (Învechit) Bucătărie. 2 cîrlige de magherniț (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 194/12. Prostac fiind, să pusă a sluji la mănăstire nebăgat samă și defăimat și topindu-să cu truda la magherniță. DOSOFTEI, V. S. septembrie 14v/5, cf. 26T/36. L-au ispitit întâi cu slujba ospătăriei, apoi la magherniță, id. ib. decembrie 190r/22. La moară mergea de măcina, la magherniță ajuta, lamagupie așișderea (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 240. Maghernițele sau cuinile.. . coprindeau o vatră largă ca de doi stânjeni. ODOBESCU, S. I, 443. 2. Construcție rudimentară de scînduri, șandrama, baracă; spec. prăvălioară mică, sărăcăcioasă. Am revizuit toate stabilimentele de comerciu, de la magaziile cele mari și luxoase pînă la maghernițile cele umilite ale precupeților. FiLiMON, O. I, 93. Peste drum e o magherniță cu fel de fel de poame și mustărie. CARAGIALE, M. 102. O magherniță de scînduri. . . adăpostește pietrele morii. MACEDONSKI, O. III, 30. Ne îndreptăm spre o magherniță. Acolo... un tânăr. . . lupta cu o baterie împotriva necazurilor vieții. PETICĂ, O. 293. Maghernițele de scînduri... în cari erau brutăriile, măcelăriile și zarzavaturile, au început să-și deschidă ușile. ARDELEANU, V. P. 26. Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile. . . [cățelul] venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. 311. Un nevrednic târg de maghernițe și căsuțe. SADOVEANU, O. V, 669. Așteptau cu o cană albă cu vin dinainte, în maghernița de scînduri din față, care slujea drept prăvălie. CAMIL PETRESCU, O. II, 518. O să vedeți curînd faimoasele maghernițe. . . Intrați în una din ele și veți da peste un negustor soios, respingător și hrăpăreț. BOGZA, A. Î. 76. Doina. . . răbufnea în ulițe, trecea din crîșmă-n crîșmă, cuprinzînd maghernițele, răscrucile cu norod mult, încît ajunse pînă-n târgul vitelor. CAMILAR, N. II, 327, cf. V. ROM. decembrie 1954, 64. 3. (Adesea ironic ori depreciativ) Casă mică, întunecoasă, dărăpănată. V. c o c i o a b ă. În această magherniță, cum o numești dumneata, și în altele prin care am trecut pînă am ajuns aici, am avut destul prilej să meditez la soarta mea. C. PETRESCU, A. 333. Casa unde am pășit la învățătura buchilor era o magherniță posomorîtă. I. BOTEZ, ȘC. 31. M-a dus la un hotel, un fel de magherniță sărăcăcioasă, pe lîngă gară. STANCU, R. A. I, 25, cf. IV, 357. Cotea pe-o străduță înțesată cu magazii goale, cu maghernițe la ale căror porți mîrîiau cînii. CAMILAR, N. II, 136, cf. I, 169. Pentru sărăcimea satelor era lăsat drept local de școală doar o magherniță întunecoasă. SCÎNTEiA, 1952, nr. 2386. Printre maghernițele de la sediu șerpuiau pe boarea dimineții, ca niște balauri scâmoși, nouri grei de praf. GALAN, B. I, 208. Maghernița ei era o locuință foarte primitivă. CĂLINESCU, S. 508, cf. 339, CHEST. II 50/121. - Pl.: maghernițe și (rar) magherniți. – Din bg. магернпца.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL