1. [MDA2] măgăreț sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: drr de la măgăreață] (Reg) 1-2 Măgar (1, 10).
2. [DLRLC] MĂGĂREȚ2, -EAȚĂ, măgăreți, -e, adj. (Rar) De măgar, măgăresc. ♦ Fig. (Despre viață) Chinuit, bătut de nevoi, _ nefericit. Viață măgăreață... Am oarecare suferință. încă nu i-au dat doctorii de rost. SADOVEANU, P. M. 185.
3. [DLRLC] MĂGĂREȚ1, măgăreți, s. m. (Rar) Măgar (2). Poate are el dreptate, păcătosul și măgărețul dracului! SADOVEANU, P. M. 146.
4. [DLRM] MĂGĂREȚ2, -EAȚĂ, măgăreți, -e, adj. (Rar) Măgăresc. – Din măgar + suf. -eț.
5. [DLRM] MĂGĂREȚ1, măgăreți, s. m. (Rar) Măgar (2). – Din măgar + suf. -eț.
6. [DGS] măgăreț s.m. (zool.; reg.) v. Asin. Măgar (Equus asinus).
7. [DLR] MĂGĂRÉȚ s. m. (Regional) Măgar (I 1). Cf. ANON. CAR. ♦ Măgar (I 2). Poate are el dreptate, păcătosul și măgărețul dracului! SADOVEANU, P. M. 146. - Pl.: măgăreți. – Derivat regresiv de la măgăreață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL