Definiție și ce înseamnă magaoaie

1. [DEX '09] MĂGĂOAIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Ființă imaginară enormă (și urâtă); matahală, namilă. 3. Fig. Sirenă (de semnalizare). [Var.: magaoaie s. f.] – Et. nec.

2. [MDA2] măgăoaie sfi [At: V. ROM. iunie 1955, 42 / V: magao~, ~oană / E: nct] 1-2 (Pop) Matahală (1-2). 3 (Pop) Sperietoare care se pune în semănături. 4 (Pop; dep) Femeie urâtă, neglijentă și prost îmbrăcată. 5 (Fig; rar) Sirenă care anunță bombardamentele aeriene. 6 Brezaie.

3. [DLRLC] MĂGĂOAIE, măgăoi, s. f. Sperietoare de păsări; ființă imaginară, urîtă; matahală. (Atestat în forma magaoaie) Mireasa arată ca o magaoaie – zău, ca o magaoaie. STANCU, D. 179. – Variantă: magaoaie s. f.

4. [Scriban] măgăoáĭe și măgăoánă, V. magaoaĭe.

5. [DEX '09] MAGAOAIE s. f. v. măgăoaie.

6. [MDA2] magaoaie sf vz măgăoaie

7. [MDA2] măgăoană sf vz măgăoaie

8. [Scriban] magaoáĭe f., pl. oĭ (cp. cu măgăĭață și măgădăŭ). Vest. Matahală, persoană butucănoasă și greoaĭe. Olt. (măgăoaĭe și măgăoană, pl. e). Mogîldan, momîĭe, sperietoare de păsărĭ.

9. [DOOM 3] măgăoaie (pop.) s. f., art. măgăoaia, g.-d. art. măgăoii; pl. măgăoi, art. măgăoile (desp. -o-i-)

10. [DOOM 2] !măgăoaie (pop.) s. f., art. măgăoaia, g.-d. art. măgăoii; pl. măgăoi, art. măgăoile (-o-i-)

11. [Argou] măgăoaie, măgăoi s. f. 1. obiect supradimensionat. 2. (rar) persoană înaltă și corpolentă. 3. (deț.) difuzor.

12. [DGS] măgăoaie s.f. (pop.) 1 v. Arătare. Colos. Dihanie. Gigant. Matahală. Namilă. Titan. Uriaș. 2 v. Momâie. Sperietoare (v. sperietor).

13. [DRAM 2021] măgăoáie, măgăoi, s.f. (reg.) Sperietoare, momâie. – Et. nec. (MDA).

14. [DRAM 2015] măgăoaie, măgăoi, s.f. – (reg.) Sperietoare, momâie. – Et. nec. (DEX, MDA).

15. [DLR] MĂGĂOÁIE s. f. (Popular) 1. Matahală (1). Într-o zi, era singur cu oile pe miriști și se pomenise cu o magaoaie peste el. V. ROM. iunie 1 955, 42. 2. Matahală (2). Măgăoaia îl ținea de piept, gîfîia și-i spunea. PAS, Z. III, 133. 3. Momîie (de pus în semănături). Mireasa arată ca o magaoaie. STANCU, D. 137, cf. I. CR. XIII, 115, ARH. OLT. XXI, 269. ♦ Epitet injurios pentru o femeie urîtă, neglijentă și prost îmbrăcată. Cf. CIAUȘANU, GL., ARH. OLT. XXI, 269. 4. F i g. Sirenă care anunță bombardamentele aeriene. Ai auzit-o? rage zbierat, ca un malac. E gaia, cucuvaia, Strigoiul, măgăoaia. ARGHEZI, C. O. 130. 5. Brezaie. H V 5, cf. 6.Pl.: ? – Și: magaoáie, măgăoánă (BUL. FIL. V, 168) s. f. – Etimologia necunoscută.

16. [DLR] MAGAOÁIE s. f. v. măgăoaie.

17. [DLR] MĂGĂOANĂ s. f. v. măgăoaie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro