1. [MDA2] mădărit, ~ă sf [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: mădări] (Reg; d. copii) Răsfățat.
2. [DLRLC] MĂDĂRIT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Regional) Alintat, răsfățat. Copil mădărit. ȘEZ. II 187. ◊ Fig. Dorul tău e mădărit Trebuie-n brațe-nvelit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109.
3. [DLRM] MĂDĂRIT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări.
4. [MDA2] mădări [At: PSALT. 216 / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vi (Îvr) A-și bate joc de cineva, a râde de cineva. 2 vt (Înv) A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. 3 vr (Înv) A se fâstâci. 4 vt (Reg) A alinta. 5 vt (Reg) A răsfăța un copil. 6 vr (Reg) A dezmierda. 7 vr (Reg) A face mofturi. 8 vr (Reg) A se lăsa poftit, îmbiat. 9 vr (Reg) A se fâțâi. 10 vr (Reg; d. câini, prt d. oameni) A se gudura.
5. [DLRLC] MĂDĂRI, mădăresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se alinta, a se răsfăța. Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. ♦ A face mofturi, a face nazuri. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VIII 14.
6. [DLRM] MĂDĂRI, mădăresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) răsfăța. ♦ Refl. A face mofturi.
7. [Șăineanu, ed. VI] mădărì v. Mold. Tr. a face mofturi. [Origină necunoscută].
8. [Scriban] mădărésc v. tr. (litv. mádrautl, germ. maddern, a strica din nepricepere). Trans. Răsfăț, alint. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ: nu te mădări și ascultă (rev. I. Crg. 14, 43; Șez. 36, 12). Vechĭ. A te mădări de rușine, a te clocoti de rușine, a simți mare rușine. Dos. Îmĭ bat joc. – Și -răsc, a -î.
9. [DER] mădări (-resc, -it), vb. – A mima, a momi. Origine incertă, probabil expresivă, cf. nineri. Relația cu sl. mudlĕti „a întîrzia” (Cihac, II, 180) este foarte îndoielnică, ca și cea cu germ. maddern (Scriban). În Mold. și Trans. – Der. mădăran, s. m. (încrezut, înfumurat); mădăritură, s. f. (înv., alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și mărdăși (var. mărdăgi, mărdăci), vb. (a murdări, a păta), cf. modîrlă.
10. [DGS] mădărit, -ă adj. (reg.; mai ales despre copii, tineri) v. Alintat. Răsfățat2. Rău. Răzgâiat.
11. [DGS] mădări vb. IV. 1 tr. (reg.; compl. indică ființe) v. Alinta. Dezmierda. Mângâia. Răsfăța. 2 tr., refl. (reg.; compl. sau sub. indică mai ales copii, tineri) v. Alinta. Răsfăța. Răzgâia. 3 intr. (înv.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Râde.
12. [DRAM 2021] mădărít, -ă, mădăriți, -te, adj. (reg.) Alintat, dezmierdat: „Da' pruncii i-o fost mădăriți, / Amu or trăi năcăjiți” (Bilțiu, 2015: 240). – Din mădări.
13. [DLRLV] MĂDĂRI vb. (Mold.) 1. A-și bate joc de cineva. Zmăul acesta ce formuiși să-și mădărească șie. DPSR, 133r. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Sau necuvioase de-au mădărit. DM, 80v. 2. A se fîstici. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzând la o fîntînă. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. prohită (a l u a î n ~), p r o h i t i.
14. [DRAM 2021] mădărí, mădăresc, v.t.r. (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. (Maram.). ■ „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).
15. [DRAM 2015] mădări, mădăresc, vb. tranz. și refl. – (reg.) A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981).
16. [DRAM] mădări, mădăresc, vb. tranz. și refl. – A (se) dezmierda, a (se) alinta. „Un cuvânt popular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial. sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu 1981: 347). – Cuvânt autohton (Russu 1981).
17. [DLR] MĂDĂRÍT, -Ă adj. (Regional, despre copii) Alintat, răsfățat. Cf. LB, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEȚIE, R. M. Copil mădărit. ȘEZ. II, 187, cf. V, 105, GR. S. VII, 80, com. din CRIȘCIOR-BRAD. ◊ (În context figurat) Dorul tău e mădărit, Trebuie-n brațe-nvelit. JARNIK-BÎRSEANU, D. 109. - Pl.: mădăriți, -te. – V. mădări.
18. [DLR] MĂDĂRÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit, rar) A-și bate joc de cineva, a rîde de cineva. Zmăul cesta ce fapt-ai se bată-și gioc (să-și mădărească D) d-insul. PSALT. 216. ♦ T r a n z. A spune cuiva lucruri rele sau necuviincioase. Cf. DOSOFTEI, MOL. 92. 2. Refl. (Învechit) A se fîstîci. Sfîntul, mădărindu-să de rușine, nește femei văzînd la o fîntînă. DOSOFTEI, ap. TDRG. 3. Tranz. (Regional) A alinta, a dezmierda. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ALEXICI, L. P. 184, com. din CRIȘCIOR-BRAD, ALRM I/II h 318. ♦ A răzgîia ; a deprinde (pe un copil) alintat, a-l crește dezmierdat. Cf. ALR II/I h 150, com. din SEBEȘ și din ZAGRA-NĂSĂUD. 4. Refl. (Regional) A vorbi dezmierdat, a face drăgălășii; a se alinta. Cf. MARIAN, O. II, 152, BL VI, 192, A V 2, 14, 16, 18, 20, 21, 25, 26, 131, VI 4, 26, 33, LEXIC REG. 16. ♦ A face mofturi, nazuri; a se lăsa poftit, îmbiat. Îi era ciudă, cum s-o roage el să vie și ea să facă nazuri, să se mădărească. CONTEMPORANUL, V2, 487. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. ib. VI2, 14, cf. BL VI, 50, ȘEZ. IX, 156, A VI 26, com. din PIATRA NEAMȚ. ♦ A se fîțîi (Petreștii de Jos-Turda). ALR II 3 702/250. ♦ (Despre cîini și, p. e x t., peiorativ despre oameni) A se gudura. ALR I 1153/218, cf. ALR II 3 671/325. – Prez. ind.: mădăresc. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL