1. [DEX '09] MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe sau a face diferite însemnări; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.
2. [MDA2] maculator, ~oare [At: (a. 1781) IORGA, S. D. XII, 102 / V: (îrg, 3) măcălători / Pl: ~i, ~oare / E: macula + -(a)tor] 1 a (Îvr) Care pătează. 2 sn (Înv) Registru în care se însemnează diverse lucruri. 3 sn Caiet de notițe folosit de elevi, de studenți etc.
3. [DEX '98] MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe la lecție; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.
4. [DLRLC] MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet, făcut de obicei din hîrtie de calitate inferioară, în care se iau note la cursuri și se fac diferite exerciții și însemnări. Maculator pentru matematică.
5. [DN] MACULATOR s.n. Caiet (din hîrtie de calitate inferioară) folosit pentru concepte, note etc. [Cf. it. maculatore].
6. [MDN '00] MACULATOR s. n. caiet (neliniat) pentru concepte, note etc. (< it. maculatore)
7. [MDA2] măcălători sn vz maculator
8. [DOOM 3] maculator s. n., pl. maculatoare
9. [DOOM 2] maculator s. n., pl. maculatoare
10. [DGS] maculator s.n. caiet de notițe. Elevul face calculele în maculator.
11. [DLR] MACULATOR, -OARE adj., s. n. I. Adj. (Învechit, rar) Care pătează, PROT.-POP., N. D. II. S. n. 1. (Învechit) Caiet, registru (de socoteli), „un fel de caiet mic in care se însemnează orice” (PROT.-POP., N. D.). Maculatorul de ce s-au găsit în bancă, la sfînta bisărică (a. 1781). IORGA, S. D. XII, 102. Maculatorul pe[n]tru datoria sf(i)ntei bisearici. (a. 1782). id. ib. 2. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua note la lecție; caiet de notițe. În maculatorul lui de notițe erau schițate fel de fel de mașini. V. ROM. octombrie 1954, 89. - Pl.: maculatori, -oare. – Și: (regional, II 2) măcălătóri s. n. ALR I 1513/79. – Macula + suf. -(a)tor.
12. [DLR] MĂCĂLĂTÓRI s. n. v. maculator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL