1. [MDA2] măcitel sm [At: VARLAAM, ap. TDRG / Pl: ~i / E: slv мѫчитєль] (Slî) Persoană care chinuia, tiraniza.
2. [DAR] măcitel, măciteli, s.m. (înv.) om care chinuia, tiraniza.
3. [DLR] MĂCÍTEL s. m. (Slavonism învechit) Persoană care chinuia, tiraniza. Mucenicii. . . mai vîrtos pre măciteli ce-i muncea biruiau. VARLAAM, ap. TDRG. Au fost Manasia împărat, Ahav, Nâvăhodonosor, măciteli, închinători bodzilor. id. C. 70. În dzilele lui Dioclitian și Maximian, a măcitelilor. DOSOFTEI, V. S. decembrie 199r/20. - Pl.: măciteli. – Din v. sl. мжчитель.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL