1. [DEX '09] MĂCELĂRIT1 s. n. Măcelărire. ♦ Ocupația măcelarului. – V. măcelări.
2. [DEX '09] MĂCELĂRIT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări.
3. [MDA2] măcelărit1 sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 651 / Pl: (nob) ~uri / E: măcelări] 1 (Rar) Măcelărire (1). 2 Ocupație a măcelarului (1) Si: măcelărie (3).
4. [MDA2] măcelărit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: măcelări] 1 Tăiat în bucăți. 2 (D. mulțimi) Ucis cu sălbăticie. 3 (Fig; rar) Zdrobit.
5. [DLRLC] MĂCELĂRIT1 s. n. Măcelărire; ocupația măcelarului.
6. [DLRLC] MĂCELĂRIT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Ucis în mod sîngeros; ciopîrțit, schilodit. Nu mai putu de bucurie cînd îi văzu [pe zmei] măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256.
7. [DEX '09] MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
8. [MDA2] măcelăra v vz măcelări
9. [MDA2] măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.
10. [MDA2] măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.
11. [MDA2] măcilări v vz măcelări
12. [MDA2] măciulări v vz măcelări
13. [DLRLC] MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.
14. [Șăineanu, ed. VI] măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.
15. [Scriban] 2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.
16. [DOOM 3] măcelărit s. n.
17. [DOOM 2] măcelărit s. n.
18. [DOOM 3] măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, 3 sg. măcelărește, imperf. 1 măcelăream; conj. prez. 1 sg. să măcelăresc, 3 să măcelărească
19. [DOOM 2] măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 să măcelărească
20. [DGS] măcelărit1 s.n. (rar) v. Decimare. Decimație. Destrucție. Distrugere. Exterminare. Exterminație. Masacrare. Măcelărire. Nimicire.
21. [DGS] măcelărit2, -ă adj. I 1 (despre ființe, colectivități etc.) decimat, distrus, exterminat, masacrat, nimicit, <pop. și fam.> stârpit. Ciuma a lăsat în urmă regiuni pustii, populații măcelărite. 2 (pop.; despre animale moarte sau sacrificate ori despre părți ale corpului lor) v. Ciopârțit2. Sfârtecat. Sfâșiat. II fig. (pop.; despre ființe sau despre forța lor fizică ori psihică) v. Dărâmat2. Distrus. Epuizat. Extenuat. Frânt. Istovit. Lânced. Moale. Prăpădit. Rupt. Secat2. Secătuit. Sfârșit2. Sleit2. Stins2. Stors2. Surmenat. Terminat2. Topit2. Trudit. Uzat. Vlăguit. Zdrobit.
22. [DGS] măcelări vb. IV. tr. 1 (despre războaie, epidemii etc.; compl. indică ființe, colectivități etc.) a decima, a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, <livr.> a imola, <pop. și fam.> a stârpi, <înv. și reg.> a storî, <înv.> a chesăgi, a conceni, a sfărâma, a snopi, a stropși, <fig.> a cosi, a secera, <fig.; pop. și fam.> a căsăpi, <fig.; înv.> a dezrădăcina, a dijmui, a zeciui. Războaiele măcelăresc milioane de oameni. 2 (pop.; compl. indică animale moarte sau sacrificate ori părți ale corpului lor) v. Ciopârți. Sfârteca. Sfâșia.
23. [DLR] MĂCELĂRIT1 s. n. (Rar) Măcelărire (1); ocupația măcelarului (1), măcelărie (2). Dreptul de măcelărit. . . vînatul, pescuitul, pâsâritul rămaseră ca tot atîtea monopoluri domnești. BARIȚIU, P. A. I, 651, cf. BARCIANU, ALEXI, W. - V. măcelări.
24. [DLR] MĂCELĂRIT 2, -Ă adj. Tăiat, ciopîrțit, sfîrtecat; masacrat. Cf. PONTBRIANT, D. Nu mai putu de bucurie, cînd îi văzu măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256, cf. DDRF. F i g. Măcelărit, porumbul s-a dus să moară-n sale. I-au mai rămas pe cîmpuri doar gleznele tăiate. LESNEA A. 112. ♦ F i g. (Rar) Zdrobit, frînt. Era cu totul măcelărit de trudă și bătaie. ȘEZ. III, 130. - Pl.: măcelăriți, -te. – V. măcelări.
25. [DLR] MĂCELĂRÁ vb. I v. măcelări.
26. [DLR] MĂCELĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A tăia vite pentru consum; i n t r a n z. a practica meseria de măcelar (1). Cf. COSTINESCU. 2. (Învechit și regional) A tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți. Carnea i-o mășelărat, Sîngili i-o băut, Fața i-o-ngălbinit, Puterea i-o luoat. ARH. FOLK. II, 167. ◊ I n t r a n z. Am un bou: el măcelărește, el rînește (Sfredelul). GOROVEI, C. 343. 3. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a masacra, a extermina; p. gener. a ucide. Măcilărindu-ipentru mărturia d[o]mn[u]lui H[risto]s. DOSOFTEI, V. S. DECEMBRIE 199r/20. Paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, M. V. 22. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mînă va fi măcelărită? ALEXANDRESCU, M. 6. Pe-aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani. REBREANU, R. II, 225. Curtea convoacă pe „Cavalerii Pumnalului” anun- țîndu-i să fie gata să măcelărească pe revoluționari. CAMIL PETRESCU, T. II, 378. Domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o. . . a măcelărit-o. CAMILAR, N. I, 185, cf. 76. ◊ A b s o l. Care-i Badu cîrciumaru, De ziua cîrciumărește și noaptea măcelărește, Măcelari de turci d-ei mari, Le taie capetele și le ia haznalele? MAT. FOLK. 72. ◊ R e f l. r e c i p r. Regii împing popoarele a se măcelări unele pe altele. GHICA, ap. CADE. Și cu toate acestea ne măcelărim de atîtea luni de zile. REBREANU, NUV. 306. – Prez. ind.: măcelăresc. – Și: (regional) măcilărí, (1) măciulărí (CV 1 950, nr. 5, 32) vb. IV ; măcelărá vb. I. – V. măcelar.
27. [DLR] MĂCILĂRÍ vb. IV v. măcelări.
28. [DLR] MĂCIULĂRÍ vb. IV v. măcelări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL