1. [DEX '09] LUTEȚIAN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1), privitor la lutețian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.
2. [MDA2] lutețian, ~ă [At: DEX / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr lutétien] 1 sns Prim etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2 a Care aparține lutețianului (1). 3 a Care se referă la lutețian (1).
3. [DEX '98] LUTEȚIAN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.
4. [DN] LUTEȚIAN s.n. (Geol.) Primul etaj al eocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. lutétien, cf. Lutetia Parisiorum – numele vechi al Parisului].
5. [MDN '00] LUTEȚIAN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al eocenului mediu, dezvoltat în bazinul Parisului. (< fr. lutétien)
6. [DOOM 3] lutețian1 (desp. -ți-an) adj. m., pl. lutețieni (desp. -ți-eni); f. lutețiană, pl. lutețiene
7. [DOOM 2] lutețian1 (-ți-an) adj. m., pl. lutețieni (-ți-eni); f. lutețiană, pl. lutețiene
8. [DFL] Circaea lutetiana L. Specie care înflorește vara. Flori albe sau roșietice, fără bractee (corolă cu 2 petale bilobate de lungimea caliciului caduc, cu 2 diviziuni) grupate în raceme terminale, erecte. Frunze glabre, ovate, dentate, la bază uneori ușor-cordiforme, de un verde-mat, cu nervuri pubescente, lung-pețiolate. Fruct uscat, obovat, acoperit de peri lungi. Erbacee, perenă, tulpină rotundă, erectă (cca 0,30-0,65 m înălțime), mai ales spre vîrf acoperită cu peri moi, rizom tîrîtor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL