1. [DEX '09] LUSTRUIRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui.
2. [MDA2] lustruire sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Spc) Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei.
3. [DLRLC] LUSTRUIRE s. f. Acțiunea de a lustrui. Lustruirea ghetelor.
4. [DEX '09] LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.
5. [MDA2] lustrui [At: POLIZU / V: (îvr) ~ului / Pzi: ~esc / E: lustru2 + -ui] 1 vt A da lustru2 (1) prin frecare unui obiect Si: a șlefui, (îvr) a lustra. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) ferchezui. 4-5 vtr (Pex) A (se) pune într-o lumină favorabilă Si: a (se) lăuda.
6. [MDA2] lustrului v vz lustrui
7. [DLRLC] LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face să lucească suprafața unui lucru. A lustrui mobila. ▭ Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune într-o lumină favorabilă; a se făli, a se lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.
8. [Șăineanu, ed. VI] lustruì v. a da lustru, a polei.
9. [Scriban] lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu.
10. [DOOM 3] lustruire s. f., g.-d. art. lustruirii; pl. lustruiri
11. [DOOM 2] lustruire s. f., g.-d. art. lustruirii; pl. lustruiri
12. [DOOM 3] lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, 3 sg. lustruiește, imperf. 1 lustruiam; conj. prez. 1 sg. să lustruiesc, 3 să lustruiască
13. [DOOM 2] lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 să lustruiască
14. [MDO] lustrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, conj. lustruiască)
15. [DE] LUSTRUÍRE (< lustrui). s. f. Acțiunea de a (se) lustrui. ♦ Operație de prelucrare foarte fină a pieselor cu ajutorul unor abrazivi fini, paste active etc. prin care suprafața acestora devine netedă și lucioasă, ceea ce asigură creșterea rezistenței la coroziune, micșorarea coeficientului de frecare etc. ♦ (ARTĂ Pop.) Unul dintre cele mai vechi procedee de finisare a ceramicii, aplicat încă din Antichitate de greci și romani. În România este unul dintre procedeel de ornamentare specifice pentru ceramica neagră, constând în desenarea sau frecarea cu un corp tare (de obicei piatră) a pereților vaselor uscate, dar nearse.
16. [Argou] fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.
17. [DGS] lustruire s.f. 1 fățuială, fățuire, fățuit1, lustruit1, <rar> lustruială, lustruitură, <înv.> lustru. Este ocupată cu lustruirea unei tăvi de argint. 2 lustruit1, șlefuire, șlefuit1, <rar> lustruială, <înv. și reg.> sclivisire, <înv.> lustru. Bijutierul folosește pentru lustruirea diamantelor instrumente speciale cu scopul de a le mări valoarea și strălucirea. 3 lustruit1, văcsuire, <rar> lustruială, văcsuit1, <reg.> puțuială, puțuitură, puțuluială. Folosește cremă neagră pentru lustruirea pantofilor. 4 (ind. piel.) glasare, lustruit1.
18. [DGS] lustrui vb. IV. I tr. 1 (compl. indică suprafețele netede ale unor obiecte) a fațui, <înv.> a lustra, a perdăfui. Lustruiește o tavă de argint. A lustruit mobila cu o soluție specială. (compl. indică metale, pietre prețioase etc.) a șlefui, <înv. și reg.> a sclivisi. Bijutierul lustruiește diamantele cu scopul de a le mân valoarea și strălucirea. 3 (compl. indică obiecte de încălțăminte) a face, a văcsui, <reg.> a glănțui, a puțui, a puțului, a șuvixui, <înv.> a perdăfui. Și-a lustruit pantofii cu cremă neagră.(ind. piei.; compl. indică obiecte din piele) a glasa. 5 (compl. indică arme, alămuri etc.) a curăța, a furbisa. Și-a lustruit lama săbiei. 6 (tehn.; reg.; compl. indică suprafețe metalicecu asperități sau neregularitâți) v. Netezi. Șlefui. II refl. fig. (despre oameni) 1 (iron.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Făli. Fuduli. Lăuda. Mândri. 2 (peior.) v. Aranja. Dichisi. Ferchezui. Găti. împodobi,
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL