1. [DEX '09] LUSTRIN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrină s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino.
2. [MDA2] lustrin sn [At: DLR ms / V: ~ă sf / E: fr lustrine, it lustrino] Țesătură de mătase sau de bumbac folosită mai ales la căptușitul hainelor.
3. [DLRLC] LUSTRIN, lustrine, s. n. Țesătură subțire de bumbac sau de mătase, avînd un luciu specific. Ție ți-a plăcut să trăiești comod: ore fixe și mînicuțe de lustrin. BARANGA, I. 154. Bărbatul corpolent din cale-afară, cu haina de lustrin neagră și cu vesta albă bombată. C. PETRESCU, C. V. 18. Cei doi... clănțăneau din dinți, învălindu-se în niște caftane rupte de lustrin. CONTEMPORANUL, III 820. – Pl. și: (m.) lustrini (I. IONESCU, D. 508). – Variantă: lustrină s. f.
4. [DN] LUSTRIN s.n. Țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. [Var. lustrină s.f. / < fr. lustrine].
5. [MDN '00] LUSTRIN s. n. țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. (< fr. lustrine)
6. [DEX '09] LUSTRINĂ s. f. v. lustrin.
7. [MDA2] lustrină sf vz lustrin
8. [DN] LUSTRINĂ s.f. v. lustrin.
9. [Șăineanu, ed. VI] lustrină f. stofă cu lustru de căptușit sau pentru haine de vară.
10. [Scriban] *lustrínă f., pl. e (fr. lustrine, d. it. lustrino, o stofă care s’a făcut maĭ întîĭ la Genova, d. lustro, lustru). Un fel de stofă supțire cu lustru ca și alpaca.
11. [DOOM 3] lustrin s. n.
12. [DOOM 2] lustrin s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL