1. [DEX '09] LUPESC, -EASCĂ, lupești, adj. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului; fig. cu lăcomie. – Lup + suf. -esc.
2. [MDA2] lupesc, ~ească a [At: LB / Pl: ~ești / E: lup + -esc] 1 Care aparține lupului (1). 2 Ca de lup (1). 3 Ca lupul (1). 4 Ca al lupului (1). 5 (Fig) Cu lăcomie.
3. [DLRLC] LUPESC, -EASCĂ, lupești, adj. De lup, care aparține lupului. Dă lupul în deal și-l dobor cu ghioaga... Acuma cred că s-a dus vestea între dînșii, în vorba lor lupească, de mă lasă în pace. C. PETRESCU, R. DR. 130. Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, M. 332.
4. [Șăineanu, ed. VI] lupesc a. de lup: foame lupească.
5. [Scriban] 1) lupésc, -eáscă adj. De lup: mers lupesc.
6. [DOOM 3] lupesc adj. m., f. lupească; pl. m. și f. lupești
7. [DOOM 2] lupesc adj. m., f. lupească; pl. m. și f. lupești
8. [DE] LUPESCU (WOLF), Elena (1899-1977), amanta regelui Carol II. Căsătorită cu căpitanul Tempeanu, a divorțat după ce l-a cunoscut pe principele Carol. L-a însoțit pe acesta în exil la Veneția, Milano și apoi la Paris, unde a desfășurat o vie activitate de readucere a principelui pe tron. Revenită în secret în țară (aug. 1930), s-a situat în fruntea camarilei regale, care a influențat nefast, dar în chip decisiv, timp de un deceniu, actele de guvernământ ale lui Carol II. După abdicarea regelui (6 sept. 1940), l-a însoțit în exil în Mexic și Portugalia, iar la 7 iul. 1947 s-a căsătorit cu acesta, primind titlul de Alteța-Sa, principesa Elena a României. Este înmormântată în biserica Saō Vicente din Lisabona, alături de regele Carol II.
9. [Argou] lupescu s. invar. v. lupache.
10. [DGS] lupesc, -ească adj. <înv.> lupin, lupinar. Vinde blănuri lupești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL