1. [DEX '09] LUNCUȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță.
2. [MDA2] luncuță sf [At: (a. 1630) ȘTEFANELLI, D. C. 3 / Pl: ~țe / E: luncă + -uță] 1-8 (Șhp) Luncea (1-8). 9 (Reg) Teren acoperit cu iarbă de cosit, aflat la intersecția unui drum cu o cale ferată.
3. [DLRLC] LUNCUȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. Niște argați... apucau tulpinile doborîte și le tîrau spre luncuță. CAMILAR, N. II 333. Și cum zice, cum vorbește, Spre luncuță se pornește. MARIAN, S. 53. Într-un capăt de luncuță Este mîndră poieniță. ȘEZ. VII 85.
4. [DOOM 3] luncuță (reg.) s. f., g.-d. art. luncuței; pl. luncuțe
5. [DOOM 2] luncuță s. f., g.-d. art. luncuței; pl. luncuțe
6. [DGS] luncuță s.f. luncușoară, lunculiță, <reg.> luncea, lunchiță, lunculice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL